ÎCCJ, Secția penală

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 6 septembrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul V.V. împotriva rezoluției nr. 229/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținută prin rezoluția nr. 6841/3187/II/-2/2010 din 6 august 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea plângerii sale, petiționarul arată că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală, procurorul apreciind greșit că nu s-au săvârșit infracțiunile reclamate, astfel că solicită desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.

În cauză a fost atașat dosarul nr. 6841/3187/II/2-2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, competența de a soluționa plângerea formulată potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. revine Judecătoriei Sector 6 București. Astfel, prin rezoluția nr. 229/P/2010 din 15 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul V.A., fost primar general al capitalei și față de alți funcționari din cadrul Primăriei Municipiului București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 242 C. pen.

și art. 246 C. pen. întrucât faptele nu există. Prin rezoluția nr. 6841/3187/II-2/2010 din 6 august 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. În cauză, s-au efectuat acte premergătoare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică având în vedere calitatea intimatului V.A. – aceea de membru al Guvernului și dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. La data investirii Înaltei Curți cu soluționarea plângerii, intimatul V.A. nu mai avea însă această calitate, astfel că dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. nu sunt incidente. De asemenea, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 40 C. proc. pen., întrucât petiționarul a reclamat că intimatul ar fi comis presupusele fapte în calitatea sa de primar general al Municipiului București, respectiv că, ar fi dispus nelegal restituirea în natură a apartamentelor 5 și 7 din imobilul în care locuiește petiționarul către fostul proprietar, în condițiile în care persoana vătămată dobândise anterior locuința prin cumpărare conform Legii nr. 112/1995. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. competența de a soluționa plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată aparține judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, conform legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sector 6 București, față de dispozițiile art. 25 și art. 30 lit. a) C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte va trimite plângerea formulată de petiționar Judecătoriei Sector 6 București spre competentă soluționare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarul V.V. împotriva rezoluției nr. 229/P/2010 din 15 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, la Judecătoria Sectorului 6 București, spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2011.