ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele :
La data de 6
septembrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
plângerea formulată de petiționarul V.V. împotriva rezoluției nr. 229/P/2010 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținută prin
rezoluția nr. 6841/3187/II/-2/2010 din 6 august 2010 a procurorului șef al
Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea
plângerii sale, petiționarul arată că rezoluția atacată este netemeinică și
nelegală, procurorul apreciind greșit că nu s-au săvârșit infracțiunile
reclamate, astfel că solicită desființarea acesteia și trimiterea cauzei la
parchet pentru începerea urmăririi penale.
În cauză a fost
atașat dosarul nr. 6841/3187/II/2-2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție.
Examinând actele
dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, competența de a soluționa
plângerea formulată potrivit dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen.
revine Judecătoriei Sector 6 București.
Astfel, prin
rezoluția nr. 229/P/2010 din 15 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul V.A., fost primar general
al capitalei și față de alți funcționari din cadrul Primăriei Municipiului
București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 242 C. pen.
și art. 246 C. pen. întrucât faptele nu există.
Prin rezoluția nr. 6841/3187/II-2/2010
din 6 august 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și
Criminalistică a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționar
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
În cauză, s-au
efectuat acte premergătoare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică având în
vedere calitatea intimatului V.A. – aceea de membru al Guvernului și dispozițiile
art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
La data investirii
Înaltei Curți cu soluționarea plângerii, intimatul V.A. nu mai avea însă
această calitate, astfel că dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
nu sunt incidente.
De asemenea, nu sunt
aplicabile nici dispozițiile art. 40 C. proc. pen., întrucât petiționarul a
reclamat că intimatul ar fi comis presupusele fapte în calitatea sa de primar
general al Municipiului București, respectiv că, ar fi dispus nelegal
restituirea în natură a apartamentelor 5 și 7 din imobilul în care locuiește
petiționarul către fostul proprietar, în condițiile în care persoana vătămată
dobândise anterior locuința prin cumpărare conform Legii nr. 112/1995.
Potrivit art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen. competența de a soluționa plângerea împotriva
soluțiilor de netrimitere în judecată aparține judecătorului de la instanța
căreia i-ar reveni, conform legii, competența să judece cauza în primă
instanță.
În speță, competența
de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sector 6 București, față de
dispozițiile art. 25 și art. 30 lit. a) C. proc. pen.
În consecință, Înalta
Curte va trimite plângerea formulată de petiționar Judecătoriei Sector 6
București spre competentă soluționare.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Trimite
plângerea formulată de petiționarul V.V. împotriva rezoluției nr. 229/P/2010
din 15 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, la Judecătoria Sectorului 6
București, spre competentă soluționare.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 4 mai 2011.