ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., la 30 iulie 2010, petiționarul A.I. a solicitat desființarea rezoluției nr. 6803/2887/VIII/1/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea plângerii a arătat că la 25 iunie 2010, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a înaintat pentru Dosarul nr. 8414/2145/VIII/1/2010 al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere prin care a prezentat o parte din infracțiunile săvârșite la adoptarea rezoluției.
Plângerea a fost soluționată de procurorul general prin rezoluția nr. 6003/2887/VIII/1/2010 fără a se ține seama de actele probatorii și hotărârile judecătorești definitive indicate în plângere.
Pentru soluționarea plângerii, s-a cerut Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să trimită dosarul în care a fost adoptată soluția atacată cu plângere de către petent.
Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că plângerea este admisibilă. Astfel, prin rezoluția nr. 8414/2145/ VIII/1/2010 din 8 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., deoarece aceasta nu întrunește condițiile de fond și formă prevăzute de art. 222 C. proc. pen.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere, iar procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 6003/2887/VIII/1/2010 din 15 iulie 2010 a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 278
1
C. proc. pen., introdus prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003, a fost reglementată plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
Din conținutul textului rezultă că după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată ... poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Rezultă din aceste dispoziții că plângerea nu poate fi făcută decât pentru cazul în care s-a adoptat una din soluțiile de netrimitere în judecată ori în speță plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă, soluție menținută și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, în temeiul art. 278
1
alin. (1) lit. a) C. proc. pen., urmează ca plângerea să fie respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I.
Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2010.