ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 30 noiembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva sentinței penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5960/ 1/2010. La data de 20 decembrie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 399 alin. final și art. 401 C. proc. pen., a înaintat spre competentă soluționare, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva sentinței penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5960/1/2010, împreună cu concluziile procurorului.

Înalta Curte, analizând cererea formulată, reține următoarele: La data de 24 martie 2010 petiționara S.M. s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, cu plângere, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane, inclusiv, magistrați din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pretinse activități infracționale ce ar fi fost desfășurate începând cu anul 1997 până în prezent și care i-au vătămat drepturile și interesele legale. Prin rezoluția nr. 5166/ 1433/VIII-1/2010 din 26 mai 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus respingerea plângerii, ca inadmisibilă.

S-a reținut că, plângerea astfel cum a fost formulată nu poate conduce la un rezultat concret pentru o eventuală începere a cercetărilor ori pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime ale petentei, nefiind respectate cerințele esențiale de admisibilitate a plângerii. Totodată, s-a arătat că petenta nu a prezentat mijloace de probă ori indicii de natură să susțină din punct de vedere penal aspectele sesizate. Împotriva rezoluției mai sus indicată, petenta a formulat plângere, la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 5745/2779/VIII-l/2010 din 29 iunie 2010. Împotriva acestei soluții petenta, în baza art. 278 1 C. proc.

pen., s-a adresat cu plângere Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința penală nr. 1527 din 15 octombrie 2010, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta S.M. împotriva rezoluției nr. 5166/ 1433/VIII-1/2010 din 26 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, reținând că legiuitorul a instituit o procedură obligatorie care trebuie parcursă, astfel că, pentru a se putea adresa instanței de judecată trebuie ca, în prealabil, să existe o soluție pronunțată de procuror, respectiv o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, iar împotriva acestei soluții partea să fi făcut plângere la procurorul ierarhic superior.

Or, cum în cauza dedusă judecății nu s-a dispus niciuna dintre soluțiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, prin decizia penală nr. 209 din 28 martie 2011, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.M., împotriva sentinței penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5960/1/2010, constatând că plângerea petentei adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 278 1 C. proc. pen., precum și caracterul nefondat al criticilor formulate în recurs.

Hotărârea de mai sus a fost atacată pe calea revizuirii de revizuenta S.M., invocând cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte reține că, din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, rezultă că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei (acele soluții care nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal) nu pot fi supuse revizuirii. Revizuirea este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată datorate necunoașterii de către instanța care a pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde legii.

Reglementarea riguroasă a acestei căi extraordinare de atac este determinată de împiedicarea introducerii unor astfel de cereri pentru erori de fapt minore, fiind instituite, pentru fiecare caz în parte, condiții de fond și de formă de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare. În cauza dedusă judecății, se constată că revizuenta a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva unei sentințe prin care anterior a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea. Astfel, cum revizuirea privește o hotărâre prin care instanța nu a rezolvat fondul cauzei, calea extraordinară de atac promovată de petiționară apare ca fiind inadmisibilă. În aceste condiții, cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva sentinței penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul 5960/1/2010. Obligă revizuienta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.