ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei penale de față;în baza
actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 noiembrie 2011 a fost
înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva sentinței
penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5960/ 1/2010.
La data de 20 decembrie 2011 Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 399 alin. final
și art. 401 C. proc. pen., a înaintat spre competentă soluționare, cererea de
revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva sentinței penale nr. 1527 din
15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
pronunțată în dosarul nr. 5960/1/2010, împreună cu concluziile procurorului.
Înalta Curte, analizând cererea
formulată, reține următoarele:
La data de 24 martie 2010 petiționara
S.M. s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția
de urmărire penală și criminalistică, cu plângere, prin care a solicitat tragerea
la răspundere penală a mai multor persoane, inclusiv, magistrați din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție pentru pretinse activități infracționale ce ar fi
fost desfășurate începând cu anul 1997 până în prezent și care i-au vătămat
drepturile și interesele legale.
Prin rezoluția nr. 5166/
1433/VIII-1/2010 din 26 mai 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus respingerea
plângerii, ca inadmisibilă.
S-a reținut că, plângerea astfel cum a
fost formulată nu poate conduce la un rezultat concret pentru o eventuală
începere a cercetărilor ori pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime
ale petentei, nefiind respectate cerințele esențiale de admisibilitate a
plângerii.
Totodată, s-a arătat că petenta nu a
prezentat mijloace de probă ori indicii de natură să susțină din punct de
vedere penal aspectele sesizate.
Împotriva rezoluției mai sus indicată,
petenta a formulat plângere, la procurorul șef al Secției de urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 5745/2779/VIII-l/2010
din 29 iunie 2010.
Împotriva acestei soluții petenta, în
baza art. 278
1
C. proc. pen., s-a adresat cu plângere Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, prin sentința penală nr. 1527 din 15 octombrie 2010, a respins, ca
inadmisibilă, plângerea formulată de petenta S.M. împotriva rezoluției nr. 5166/
1433/VIII-1/2010 din 26 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, reținând că
legiuitorul a instituit o procedură obligatorie care trebuie parcursă, astfel
că, pentru a se putea adresa instanței de judecată trebuie ca, în prealabil, să
existe o soluție pronunțată de procuror, respectiv o rezoluție sau ordonanță de
netrimitere în judecată, iar împotriva acestei soluții partea să fi făcut
plângere la procurorul ierarhic superior.
Or, cum în cauza dedusă judecății nu
s-a dispus niciuna dintre soluțiile prevăzute de art. 278
1
C. proc.
pen., plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
Completul de 9 Judecători, prin decizia penală nr. 209 din 28 martie 2011, a
respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.M., împotriva sentinței
penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5960/1/2010, constatând că plângerea
petentei adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul
controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 278
1
C. proc.
pen., precum și caracterul nefondat al criticilor formulate în recurs.
Hotărârea de mai sus a fost atacată pe
calea revizuirii de revizuenta S.M., invocând cazul prevăzut de art. 394 alin.
(1) lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte reține că, din reglementările
de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare
dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de
revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, rezultă că hotărârile
judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei (acele soluții care nu
implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea
prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea
inculpatului sau încetarea procesului penal) nu pot fi supuse revizuirii.
Revizuirea este calea de atac
extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată datorate necunoașterii
de către instanța care a pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și
împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde legii.
Reglementarea riguroasă a acestei căi
extraordinare de atac este determinată de împiedicarea introducerii unor astfel
de cereri pentru erori de fapt minore, fiind instituite, pentru fiecare caz în
parte, condiții de fond și de formă de natură să convingă despre necesitatea
înlăturării erorilor judiciare.
În cauza dedusă judecății, se constată
că revizuenta a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva
unei sentințe prin care anterior a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea.
Astfel, cum revizuirea privește o
hotărâre prin care instanța nu a rezolvat fondul cauzei, calea extraordinară de
atac promovată de petiționară apare ca fiind inadmisibilă.
În aceste condiții, cererea de
revizuire ce face obiectul prezentei cauze este inadmisibilă și urmează a fi
respinsă ca atare, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor judiciare
către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de
revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva sentinței penale nr. 1527 din
15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
pronunțată în dosarul 5960/1/2010.
Obligă revizuienta la plata sumei de
100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2
aprilie 2012.