ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei
penale de față;
În baza
actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23
iunie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea
de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale nr. 2383
din 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul
nr. 3676/1/2010.
Prin sentința
penală nr. 1988 din 3 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 5578/1/2010, Înalta
Curte de Casație și Justiție în baza art. 397 C. proc. pen. a trimis cererea de
revizuire formulată de revizuentul C.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție.
La data de 5
septembrie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în
temeiul art. 399 alin. final și art. 401 C. proc. pen., a înaintat spre
competentă soluționare, cererea de revizuire a deciziei penale nr. 2383 din 16
iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr.
3676/1/2010, formulată de petiționarul C.I., împreună cu concluziile
procurorului.
Înalta Curte,
analizând cererea formulată, reține următoarele:
Prin sentința
penală nr. 18 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava a luat act că
petiționarul C.I. a renunțat la judecarea plângerii formulate împotriva
intimaților A.A. și P.C.
Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 1546 din 21
aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. 138/39/2010, a respins ca tardiv
recursul declarat de petiționar.
Contestația în
anulare formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă, ca inadmisibilă,
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr.
2383 din 16 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3676/1/2010.
Hotărârea a
fost atacată pe calea revizuirii de revizuentul C.I., fără a invoca vreunul din
cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Înalta Curte
reține că, din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale
condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a
constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, rezultă
că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei (acele
soluții care nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în
accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea,
achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal) nu pot fi supuse
revizuirii.
Revizuirea
este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată
datorate necunoașterii de către instanța care a pronunțat hotărârea definitivă
a unor fapte și împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde legii.
Reglementarea
riguroasă a acestei căi extraordinare de atac este determinată de împiedicarea
introducerii unor astfel de cereri pentru erori de fapt minore, fiind
instituite, pentru fiecare caz în parte, condiții de fond și de formă de natură
să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare.
În cauza
dedusă judecății, se constată că revizuentul a exercitat calea extraordinară de
atac a revizuirii împotriva unei sentințe prin care anterior a fost respinsă,
ca inadmisibilă, contestația în anulare.
Astfel, cum
revizuirea privește o hotărâre prin care instanța nu a rezolvat fondul cauzei,
calea extraordinară de atac promovată de petiționar apare ca fiind
inadmisibilă.
În aceste
condiții, cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze este
inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea revizuentului la
plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă,
cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale
nr. 2383 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, pronunțată în dosarul nr. 3676/1/2010.
Obligă revizuentul
la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 2 aprilie 2012.