ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 iunie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale nr. 2383 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3676/1/2010. Prin sentința penală nr. 1988 din 3 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 5578/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție în baza art. 397 C. proc. pen. a trimis cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La data de 5 septembrie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 399 alin. final și art. 401 C. proc.

pen., a înaintat spre competentă soluționare, cererea de revizuire a deciziei penale nr. 2383 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3676/1/2010, formulată de petiționarul C.I., împreună cu concluziile procurorului. Înalta Curte, analizând cererea formulată, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 18 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava a luat act că petiționarul C.I. a renunțat la judecarea plângerii formulate împotriva intimaților A.A. și P.C. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 1546 din 21 aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. 138/39/2010, a respins ca tardiv recursul declarat de petiționar.

Contestația în anulare formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă, ca inadmisibilă, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 2383 din 16 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3676/1/2010. Hotărârea a fost atacată pe calea revizuirii de revizuentul C.I., fără a invoca vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Înalta Curte reține că, din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, rezultă că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei (acele soluții care nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc.

pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal) nu pot fi supuse revizuirii. Revizuirea este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată datorate necunoașterii de către instanța care a pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde legii. Reglementarea riguroasă a acestei căi extraordinare de atac este determinată de împiedicarea introducerii unor astfel de cereri pentru erori de fapt minore, fiind instituite, pentru fiecare caz în parte, condiții de fond și de formă de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare. În cauza dedusă judecății, se constată că revizuentul a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva unei sentințe prin care anterior a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Astfel, cum revizuirea privește o hotărâre prin care instanța nu a rezolvat fondul cauzei, calea extraordinară de atac promovată de petiționar apare ca fiind inadmisibilă. În aceste condiții, cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale nr. 2383 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3676/1/2010. Obligă revizuentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.