ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 septembrie 2003, reclamanta S.C.”R” SA a solicitat obligarea pârâtului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, să revină asupra refuzului de a analiza și a aproba, în temeiul art. 13 din Legea nr. 381/2002, sumele ce reprezintă despăgubiri pentru reclamantă, producător agricol, ca urmare a pagubelor suferite în urma fenomenului de secetă din anul 2002-2003. S-a mai solicitat recunoașterea dreptului reclamantei de a fi despăgubită și obligarea pârâtului la 3.040.579.000 lei daune. În motivarea acțiunii s-a arătat că în campania agricolă din toamna anului 2002, reclamanta a semănat suprafața de 591 ha grâu și 46 ha cu orz, culturile fiind afectate de seceta din toamna anului 2002, care le-a distrus parțial, în procent de 74,86% la grâu și 77% la orz.

În scopul obținerii unor recolte bogate, reclamanta a efectuat cheltuieli de 9.179 mii lei/ha la cultura de grâu și 7.981 mii lei/ha la cea de orz iar daunele înregistrate au fost de 6.426 mii lei/ha la grâu și 5.587 mii lei/ha la orz, paguba totală ridicându-se la suma de 3.040.579 mii lei. Reclamanta a menționat că încă din luna aprilie, pe teritoriul județului Vaslui s-a instalat o secetă excesivă și persistentă care a durat până în luna iulie inclusiv, manifestată prin lipsa umidității din sol și aer cât și a temperaturilor de peste 34 o C, fapt dovedit cu datele transmise de Centrul meteorologic Moldova.

Acestea au influențat direct starea de vegetație a tuturor culturilor agricole și în mod deosebit a păioaselor, diminuându-se densitatea plantelor care s-au dezvoltat insuficient sau au fost distruse total făcând imposibilă recoltarea, iar acolo unde s-au format totuși boabe au fost cantități mici și de o calitate inferioară ajungându-se la o recoltă în medie de 604 kg/ha. Reclamanta a arătat că a îndeplinit procedura legală pentru obținerea despăgubirilor, însă pârâtul nu a îndeplinit obligația prevăzută de lege de a verifica documentele și de a aproba sumele necesare despăgubirii producătorilor agricoli.

Prin adresa nr. 1920 din 18 august 2003, reclamanta a precizat că a solicitat ministerului să-și execute obligația legală pentru ca producătorul agricol să intre în posesia sumelor cuvenite, însă, prin adresa nr. 127839/127840/2003, acesta a comunicat faptul că s-au acordat despăgubiri pentru îngheț și că se vor elabora acte normative noi pentru acordarea de subvenții la sămânță și facilități pentru producătorii care dețin până la 5 ha pământ. Prin sentința civilă nr.135/2003 a Curții de Apel Iași, acțiunea a fost admisă reținându-se că pârâtul, prin răspunsul dat reclamantei, în realitate a refuzat în mod nejustificat să rezolve cererea referitoare la dreptul subiectiv al reclamantei de a fi despăgubită în urma secetei din anul agricol 2002-2003, drept prevăzut de Legea nr.381/2002.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâtul, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului. În motivarea recursului s-a arătat că pârâtul nu putea acorda despăgubirile solicitate, deoarece nu fusese emisă o hotărâre de guvern prin care zona respectivă să fie declarată zonă calamitată, conform art.18 alin.2 din Legea nr.381/2002. S-a mai precizat că reclamanta avea numai vocația de a fi despăgubită și nu dreptul de a fi despăgubită, întrucât Guvernul nu a emis o hotărâre de guvern prin care să declare starea de calamitate naturală a zonei. Ca urmare, susține recurentul, intimata nu a avut calitate procesuală activă. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, Curtea constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond a apreciat în mod corect, în baza actelor depuse la dosar, că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.1 teza II din Legea nr. 29/1990 și a reținut neîndeplinirea de către pârât a obligațiilor prevăzute de Legea nr.381/2002 în vederea obținerii despăgubirilor de către reclamantă. Prin Legea nr. 381/2002 s-a prevăzut acordarea de despăgubiri producătorilor agricoli în caz de calamități naturale, dacă aceștia au asigurat culturile la una din societățile de asigurare autorizate. Reclamanta a încheiat contract de asigurare cu A.G.R.A.S. - Omniasig București, Sucursala Timișoara. Constatarea și evaluarea pagubelor produse de fenomenul de secetă din anul agricol 2002 – 2003 a fost respectată de reclamantă în conformitate cu cap.3 din Lega nr.381/2002, comisiile legal constituite în acest sens întocmind procesele-verbale de constatare.

Direcția Generală pentru Agricultură a centralizat documentele și a informat ministerul de resort cu privire la seceta extinsă din județul Vaslui iar prin adresa nr. 2211 din 27 februarie 2003 s-au comunicat documentele privind pagubele produse, care atestă că au fost afectate de secetă 16.718,5 ha cultivate de producătorii agricoli din județ. Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, după verificarea documentației, trebuia să aprobe sumele necesare pentru despăgubiri și să le transmită Direcției Generale pentru Agricultură ( art.13 din Legea nr.381/2002). Potrivit art.14 din Legea nr.381/2002 ministerul avea obligația să sesizeze Guvernul, care, în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonelor afectate, declară starea de calamitate naturală prin hotărâre.

Refuzul pârâtului de a îndeplini această obligație legală a solicitat reclamanta instanței să fie sancționat, întrucât îi vatămă acesteia dreptul subiectiv de a fi despăgubită pentru pagubele suferite ca urmare a secetei din anul agricol 2002 – 2003, drept prevăzut de dispozițiile capitolului 2 din Legea nr. 381/2002 (art.4 și 5). Susținerile recurentului nu pot fi primite fiind nelegale. Invocarea faptului că nu fusese emisă o hotărâre de guvern conform art. 14 din Legea nr.381/2002 nu exonerează pe pârât de răspundere, deoarece, în baza acestui text legal ministerul avea obligația să sesizeze Guvernul pentru emiterea hotărârii de guvern, obligație pe care nu a îndeplinit-o nici până la data formulării recursului – 7 noiembrie 2003. Ulterior, cu întârziere, ministerul a respectat dispozițiile art.14 din Legea nr.381/2002 și la data de 11 decembrie 2003 a fost emisă H.G.

nr. 1458 în temeiul textului legal menționat, însă despăgubirile nu au fost acordate nici la data judecării recursului. Recurentul avea obligația să facă demersurile necesare despăgubirii producătorilor agricoli în anul producerii calamității naturale, pentru asigurarea finanțării începerii unui nou ciclu de producție, astfel cum prevăd dispozițiile art.18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 381/2002. Referitor la cuantumul despăgubirilor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nu a formulat nici un motiv de recurs iar în temeiul art.306 alin.2 Cod procedură civilă nu se poate analiza din oficiu acest aspect, întrucât nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs de ordine publică.

Solicitarea intimatei de a declara nul recursul, nu poate fi primită. Secretariatului general al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, conform Ordinului nr. 227/2001 al ministrului, i s-a delegat competența de a semna recursul. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului împotriva sentinței civile nr. 135/CA din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași , ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2004.