ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 12 septembrie 2003, reclamanta S.C.”R” SA  a

solicitat obligarea pârâtului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și

Mediului, să revină asupra refuzului de a analiza și a aproba, în temeiul art. 13

din Legea nr. 381/2002, sumele ce reprezintă despăgubiri pentru reclamantă,

producător agricol, ca urmare a pagubelor suferite în urma fenomenului de secetă

din anul 2002-2003. S-a mai solicitat recunoașterea dreptului reclamantei de a

fi despăgubită și obligarea pârâtului la 3.040.579.000 lei daune.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că în campania agricolă din toamna anului 2002,

reclamanta a semănat suprafața de 591 ha grâu și 46 ha cu orz, culturile fiind

afectate de seceta din toamna anului 2002, care le-a distrus parțial, în

procent de 74,86% la grâu și 77% la orz. În scopul obținerii unor recolte

bogate, reclamanta a efectuat cheltuieli de 9.179 mii lei/ha la cultura de grâu

și 7.981 mii lei/ha la cea de orz iar daunele înregistrate au fost de 6.426 mii

lei/ha la grâu și 5.587 mii lei/ha la orz, paguba totală ridicându-se la suma

de 3.040.579 mii lei.

Reclamanta

a menționat că încă din luna aprilie, pe teritoriul județului Vaslui s-a

instalat o secetă excesivă și persistentă care a durat până în luna iulie

inclusiv, manifestată prin lipsa umidității din sol și aer cât și a

temperaturilor de peste 34

o

C, fapt dovedit cu datele transmise de

Centrul meteorologic Moldova. Acestea au influențat direct starea de vegetație

a tuturor culturilor agricole și în mod  deosebit a păioaselor, diminuându-se

densitatea plantelor care s-au dezvoltat insuficient sau au fost distruse total

făcând imposibilă recoltarea, iar acolo unde s-au format totuși boabe au fost

cantități mici și de o calitate inferioară ajungându-se la o recoltă în medie

de 604 kg/ha.

Reclamanta

a arătat că a îndeplinit procedura legală pentru obținerea despăgubirilor, însă

pârâtul nu a îndeplinit obligația prevăzută de lege de a verifica documentele

și de a aproba sumele necesare despăgubirii producătorilor agricoli. Prin

adresa nr. 1920 din 18 august 2003, reclamanta a precizat că a solicitat

ministerului să-și execute obligația legală pentru ca producătorul agricol să

intre în posesia sumelor cuvenite, însă, prin adresa nr. 127839/127840/2003,

acesta a comunicat faptul că s-au acordat despăgubiri pentru îngheț și că se

vor elabora acte normative noi pentru acordarea de subvenții la sămânță și

facilități pentru producătorii care dețin până la 5 ha pământ.

Prin

sentința civilă nr.135/2003 a Curții de Apel Iași, acțiunea a fost admisă

reținându-se că pârâtul, prin răspunsul dat reclamantei, în realitate a refuzat

în mod nejustificat să rezolve cererea referitoare la dreptul subiectiv al

reclamantei de a fi despăgubită în urma secetei din anul agricol 2002-2003,

drept prevăzut de Legea nr.381/2002.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâtul, Ministerul Agriculturii,

Pădurilor, Apelor și Mediului.

În

motivarea recursului s-a arătat că pârâtul nu putea acorda despăgubirile

solicitate, deoarece nu fusese emisă o hotărâre de guvern prin care zona

respectivă să fie declarată zonă calamitată, conform art.18 alin.2 din Legea

nr.381/2002. S-a mai precizat că reclamanta avea numai vocația de a fi

despăgubită și nu dreptul de a fi despăgubită, întrucât Guvernul nu a emis o

hotărâre de guvern prin care să declare starea de calamitate naturală a zonei.

Ca urmare, susține recurentul, intimata nu a avut calitate procesuală activă.

Verificând

cauza în funcție de motivarea recursului, Curtea constată că acesta nu este

fondat.

Instanța

de fond a apreciat  în mod corect, în baza actelor depuse la dosar, că acțiunea

este întemeiată pe dispozițiile art.1 teza II din Legea nr. 29/1990 și a

reținut neîndeplinirea de către pârât a obligațiilor prevăzute de  Legea

nr.381/2002 în vederea obținerii despăgubirilor de către reclamantă.

Prin

Legea nr. 381/2002 s-a prevăzut acordarea de despăgubiri producătorilor

agricoli în caz de calamități naturale, dacă aceștia au asigurat culturile la

una din societățile de asigurare autorizate. Reclamanta a încheiat contract de

asigurare cu A.G.R.A.S. - Omniasig București, Sucursala Timișoara. Constatarea

și evaluarea pagubelor produse de  fenomenul de secetă din anul agricol 2002 –

2003 a fost respectată de reclamantă în conformitate cu cap.3 din Lega

nr.381/2002, comisiile legal constituite în acest sens întocmind

procesele-verbale de constatare.

Direcția

Generală pentru Agricultură a centralizat documentele și a informat ministerul

de resort cu privire la seceta extinsă din județul Vaslui iar prin adresa nr. 2211

din 27 februarie 2003 s-au comunicat documentele privind pagubele produse, care

atestă că au  fost afectate de secetă 16.718,5 ha cultivate de producătorii

agricoli din județ.

Ministerul

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, după verificarea documentației,

trebuia să aprobe sumele necesare pentru despăgubiri și să le transmită

Direcției Generale pentru Agricultură ( art.13 din Legea nr.381/2002).

Potrivit

art.14 din Legea nr.381/2002 ministerul avea obligația să sesizeze Guvernul,

care, în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonelor

afectate, declară starea de calamitate naturală prin hotărâre.

Refuzul

pârâtului de a îndeplini această obligație legală a solicitat reclamanta

instanței să fie sancționat, întrucât îi vatămă acesteia dreptul subiectiv de a

fi despăgubită pentru pagubele suferite ca urmare a secetei din anul agricol

2002 – 2003, drept prevăzut de dispozițiile capitolului 2 din Legea nr. 381/2002

(art.4 și 5).

Susținerile

recurentului nu pot fi primite fiind nelegale. Invocarea faptului că nu fusese

emisă o hotărâre de guvern conform art. 14 din Legea nr.381/2002 nu exonerează

pe pârât de răspundere, deoarece, în baza acestui text legal ministerul avea

obligația să sesizeze Guvernul pentru emiterea hotărârii de guvern, obligație

pe care nu a îndeplinit-o nici până la  data formulării recursului – 7

noiembrie 2003. Ulterior, cu întârziere, ministerul a respectat dispozițiile

art.14 din Legea nr.381/2002 și la data de 11 decembrie 2003 a fost emisă H.G. nr.

1458 în temeiul textului legal menționat, însă despăgubirile nu au fost

acordate nici la data judecării recursului.

Recurentul

avea obligația să facă demersurile necesare despăgubirii producătorilor agricoli

în anul producerii calamității naturale, pentru asigurarea finanțării începerii

unui nou ciclu de producție, astfel cum prevăd dispozițiile art.18 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 381/2002.

Referitor

la cuantumul despăgubirilor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și

Mediului nu a formulat nici un motiv de recurs iar în temeiul art.306 alin.2

Cod procedură civilă nu se poate analiza din oficiu acest aspect, întrucât nu

se încadrează în nici unul din motivele de recurs de ordine publică.

Solicitarea

intimatei de a declara nul recursul, nu poate fi primită. Secretariatului

general al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, conform

Ordinului nr. 227/2001 al ministrului, i s-a delegat competența de a semna

recursul.

Pentru

considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor,  Apelor și Mediului împotriva

sentinței civile nr. 135/CA din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel

Iași

, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  3 februarie 2004.