ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor  dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 12 septembrie 2003, reclamanta A.A. Munteni, județul

Vaslui a  chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Apelor Pădurilor și

Mediului solicitând  obligarea  acestuia  să revină asupra  refuzului

administrativ de a verifica și aproba sumele necesare pentru acordarea de

despăgubiri pentru pagubele suferite  ca urmare a fenomenului de secetă în anul

agricol 2003; recunoașterea dreptului de a fi despăgubit pentru daunele

suferite  concretizate  în producția nerealizată la grâul de toamnă în valoare

de 1.032.694.000 lei; obligarea  pârâtului de  a efectua de  îndată plata și

obligarea în  solidar cu funcționarii responsabili de  acest refuz la  plata de

daune materiale în  întârzierea rezolvării cererii.

In

motivarea  acțiunii reclamanta  a susținut că în conformitate  cu dispozițiile

Legii nr.381 din 13 iunie 2002  privind acordarea de despăgubiri în caz de

calamitate naturală  în agricultură a  întocmit documentația necesară în

vederea încasării daunelor provocate de seceta din vara anului 2003  care i-a

compromis  recolta de grâu de  toamnă. Deși a  solicitat M.A.P.M.

în repetate

rânduri să-și onoreze obligația de plată  în conformitate cu dispozițiile Legii

nr. 381/2002, acesta a refuzat.

Prin

sentința civilă nr. 137 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a  admis în

parte  acțiunea în sensul că a recunoscut dreptul reclamantei de  a fi

despăgubită pentru daunele cauzate de  secetă și a obligat M.A.A.P.M. la plata

sumei de 1.032.694.000 lei. Prin aceeași sentință a fost respins capătul de

cerere privind obligarea la daune materiale.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada calamității

producției de  grâu de toamnă  și a  întocmirii documentației necesare de constatare

și evaluare potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002. Totodată s-a reținut

refuzul nejustificat  al MAAPM de  a se conforma obligației legale de  plata a

despăgubirilor.

Apreciind

această hotărâre, ca fiind nelegală și netemeinică, MAPM în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. (9) C. proc. civ. a declarat recurs, susținând  în

esență că potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002 cât și Ordinului

nr.419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002,

plata despăgubirilor acordate producătorilor agricoli se face numai după

aprobarea hotărârii guvernului prin care  zona  respectivă este   declarată

calamitată. Cum în cauză  o astfel de hotărâre nu a existat la momentul

formulării acțiunii și nici ulterior, la momentul pronunțării sentinței,

soluția de  obligare la plată este  vădit nelegală.

Recursul

este fondat.

Prin

acțiune, reclamanta a solicitat să se constate refuzul nejustificat al

pârâtului de  a-i aproba și  plăti sumele  cuvenite  cu titlu de  despăgubire

pentru daunele provocate  de  secetă concretizată în contravaloarea producției

de  grâu de toamnă.

Curtea

de Apel Iași a admis  acțiunea și a obligat pârâtul la plata despăgubirilor

reținând  pur și simplu dreptul reclamantei la  încasarea lor,față de  paguba

suferită ca urmare a  calamitării producției de  grâu.

Or, în

conformitate cu dispozițiile art. 14 din  Legea nr. 381/2002, privind

acordarea despăgubirilor  în caz de calamități naturale în  agricultură,

M.A.A.P.M – are obligația de a sesiza  guvernul, care  în funcție de

calamitățile naturale, precum și de  mărimea zonei afectate, declara stare de

calamitate naturală prin hotărâre.

Adoptarea

unei asemenea hotărâri reprezintă o condiție  esențială  fără de care nu se

poate face plata despăgubirilor prevăzute  de Legea nr. 381/2002.

Cum în

cauză s-a declarat stare de  calamitate naturală  în agricultură pentru cultura

de  grâu de toamnă – ce a  cuprins județul Vaslui, prin H.G. nr. 1458 din 11

decembrie 2003, ulterior formulării pretențiilor  de  către reclamantă și

pronunțării hotărârii Curții de Apel Iași, în mod greșit s-a reținut refuzul

nejustificat al M.A.A.P.M. de  aproba și  plăti despăgubirile  solicitate de

reclamantă.

De

altfel, nu numai că nu s-a  dovedit  acest refuz, dar așa cum  rezultă din

adresa D.A.D.R. Vaslui nr. 23/7 ianuarie 2004, nu s-a contestat nici un moment

documentația  depusă de reclamantă privind evaluarea pagubelor, confirmându-se

dreptul acesteia de a încasa despăgubirile după  alocarea sumelor de la buget.

Astfel

fiind,urmează a se  reține ca întemeiat recursul declarat de MAAPM și pe cale

de  consecință  a se casa sentința Curții de Apel Iași, și pe fond  respinge

acțiunea reclamantei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și  Mediului împotriva

sentinței civile nr.137/CA din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Casează

sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de  reclamanta A.A.

Munteni, județul Vaslui, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi  23 ianuarie  2004.