Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2004
casat

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2004

HOTĂRÂRE
23.01.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 12 septembrie 2003, reclamanta A.A. Munteni, județul Vaslui a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Apelor Pădurilor și Mediului solicitând obligarea acestuia să revină asupra refuzului administrativ de a verifica și aproba sumele necesare pentru acordarea de despăgubiri pentru pagubele suferite ca urmare a fenomenului de secetă în anul agricol 2003; recunoașterea dreptului de a fi despăgubit pentru daunele suferite concretizate în producția nerealizată la grâul de toamnă în valoare de 1.032.694.000 lei; obligarea pârâtului de a efectua de îndată plata și obligarea în solidar cu funcționarii responsabili de acest refuz la plata de daune materiale în întârzierea rezolvării cererii.

In motivarea acțiunii reclamanta a susținut că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.381 din 13 iunie 2002 privind acordarea de despăgubiri în caz de calamitate naturală în agricultură a întocmit documentația necesară în vederea încasării daunelor provocate de seceta din vara anului 2003 care i-a compromis recolta de grâu de toamnă. Deși a solicitat M.A.P.M. în repetate rânduri să-și onoreze obligația de plată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 381/2002, acesta a refuzat. Prin sentința civilă nr. 137 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea în sensul că a recunoscut dreptul reclamantei de a fi despăgubită pentru daunele cauzate de secetă și a obligat M.A.A.P.M.

la plata sumei de 1.032.694.000 lei. Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere privind obligarea la daune materiale. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada calamității producției de grâu de toamnă și a întocmirii documentației necesare de constatare și evaluare potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002. Totodată s-a reținut refuzul nejustificat al MAAPM de a se conforma obligației legale de plata a despăgubirilor. Apreciind această hotărâre, ca fiind nelegală și netemeinică, MAPM în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. (9) C. proc. civ. a declarat recurs, susținând în esență că potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002 cât și Ordinului nr.419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, plata despăgubirilor acordate producătorilor agricoli se face numai după aprobarea hotărârii guvernului prin care zona respectivă este declarată calamitată.

Cum în cauză o astfel de hotărâre nu a existat la momentul formulării acțiunii și nici ulterior, la momentul pronunțării sentinței, soluția de obligare la plată este vădit nelegală. Recursul este fondat. Prin acțiune, reclamanta a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i aproba și plăti sumele cuvenite cu titlu de despăgubire pentru daunele provocate de secetă concretizată în contravaloarea producției de grâu de toamnă. Curtea de Apel Iași a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata despăgubirilor reținând pur și simplu dreptul reclamantei la încasarea lor,față de paguba suferită ca urmare a calamitării producției de grâu.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 381/2002, privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, M.A.A.P.M – are obligația de a sesiza guvernul, care în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonei afectate, declara stare de calamitate naturală prin hotărâre. Adoptarea unei asemenea hotărâri reprezintă o condiție esențială fără de care nu se poate face plata despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 381/2002. Cum în cauză s-a declarat stare de calamitate naturală în agricultură pentru cultura de grâu de toamnă – ce a cuprins județul Vaslui, prin H.G. nr. 1458 din 11 decembrie 2003, ulterior formulării pretențiilor de către reclamantă și pronunțării hotărârii Curții de Apel Iași, în mod greșit s-a reținut refuzul nejustificat al M.A.A.P.M.

de aproba și plăti despăgubirile solicitate de reclamantă. De altfel, nu numai că nu s-a dovedit acest refuz, dar așa cum rezultă din adresa D.A.D.R. Vaslui nr. 23/7 ianuarie 2004, nu s-a contestat nici un moment documentația depusă de reclamantă privind evaluarea pagubelor, confirmându-se dreptul acesteia de a încasa despăgubirile după alocarea sumelor de la buget. Astfel fiind,urmează a se reține ca întemeiat recursul declarat de MAAPM și pe cale de consecință a se casa sentința Curții de Apel Iași, și pe fond respinge acțiunea reclamantei. PENTRU

DECIDE: Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului împotriva sentinței civile nr.137/CA din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanta A.A. Munteni, județul Vaslui, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85183)
se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i aproba și plăti sumele cuvenite cu titlu de despăgubire pentru daunele provocate de secetă concretizată în contravaloarea producției de grâu de toamnă. Curtea de Apel Iași a admis acțiune
ÎCCJ 2004-02-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 septembrie 2003 reclamanta S.C. „A” S.A. Vaslui a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Pădurilor, Apelor și Medi
ÎCCJ 2004-02-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2004
că daunele înregistrate au fost de 4.716 mii lei/ha, la culturile de grâu și de 6.600 mii lei/ha, la cele afectate parțial. Paguba suportată la ambele culturi agricole este astfel, în valoare de 43.099.912 mii lei, constând în 7.525.459 mii
ÎCCJ 2004-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 septembrie 2003, reclamanta S.C.”R” SA a solicitat obligarea pârâtului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor ș
ÎCCJ 2011-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2011
fiecare zi de întârziere peste termenul stabilit de instanță; cu cheltuieli de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 58/CA din 08 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a adm
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă