ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 septembrie 2003 reclamanta S.C. „A” S.A. Vaslui a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Pădurilor, Apelor și Mediului, solicitând obligarea acestuia să revină asupra refuzului de a verifica și a aproba sumele necesare acordării de despăgubiri pentru seceta din anul 2003; să-i recunoască dreptul de a fi despăgubită cu suma de 14.416.317.000 lei, pentru culturile de grâu și orz calamitate; să fie obligat pârâtul la plata imediată a acestor sume necesare investirii în culturile de toamnă pentru anul agricol următor; și să fie obligați funcționarii responsabili de acest refuz, în solidar cu ministerul la plata de daune materiale cauzate de întârziere, potrivit dispozițiilor art. 12 și 13 din Legea nr. 29/1990.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că este unul din producătorii agricoli importanți din județul Vaslui și că în campania agricolă din toamna anului 2002 a semănat suprafața de 3698 ha cu grâu și 285 ha cu orz. Aceste culturi au fost afectate atât de îngheț, pentru care le-au fost date despăgubiri prin H.G. nr. 440/2003, cât și de secetă, fenomen care a avut ca efect distrugerea lor parțială. Ministerul Agriculturii avea obligația să verifice documentele înnanaintate de direcțiile județene și să aprobe sumele urmare despăgubirilor, potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002. Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr. 138/CA din 13 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea reclamantei, a recunoscut dreptul său de a fi despăgubită și a obligat pârâtul la plata sumei de 14.416.317.000 lei și a respins capătul de cerere privind daunele cerute în baza art. 12 și 13 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, susținând în esență că pentru a putea să soluționeze în mod favorabil cererea de despăgubire, ministerul trebuie să aibe un temei legal și că pentru calamitatea naturală de secetă, guvernul nu a emis o hotărâre în acest sens. Se mai arăta că la data introducerii acțiunii reclamanta avea numai vocația de a fi despăgubită, dar nu avea și dreptul recunoscut de lege potrivit art. 3 din Legea nr. 381/2002. Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 381 din 13 iunie 2002, privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, după verificarea documentelor de constatare a calamității Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor aprobă sumele necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli, individualizate pe județe, care se transmit direcțiilor generale pentru agricultură și industrie alimentară județeană și a municipiului București, precum și direcțiilor sanitare veterinare județene și a municipiului București. Articolul 14 al Legii precizează că, Ministerul Agriculturii și Pădurilor sesizează Guvernul, care în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonelor afectate, declară stare de calamitate naturală prin hotărâre.

Prin acțiunea sa reclamanta a solicitat ca ministerul să-și respecte obligația prevăzută de cele două texte ale legii aplicabile în materie. De altfel, prin Ordinul ministrului nr. 416/2002 se stabilesc normele metodologice prin care legea urma să se aplice. În loc să-și îndeplinească obligațiile legale la care se face trimitere în cele două articole ale legii, recurenta – pârâtă prin adresa nr. 12783 din 25 august 2003 i-a răspuns reclamantei – intimate că au fost acordate despăgubiri producătorilor pentru fenomenul de îngheț, alt fenomen decât cel de secetă. Cu privire la susținerea privind necesitatea dovedirii încălcării unui drept subiectiv de către reclamantă, acest drept exista, el fiind prevăzut de dispozițiile Legii nr. 381/2002, care prevăd că ministerul trebuie să repartizeze sumele cuvenite ca despăgubiri și să facă demersurile către guvern, care să aprobe hotărârea ca acestea să fie plătite.

În vederea îndeplinirii cerințelor legale privitoare la introducerea recursului a fost depus la dosar Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 227 din 10 iulie 2001, privind delegarea de competență, pentru semnarea actelor de procedură la instanțele judecătorești, organele cu activitate jurisdicțională și organele de urmărire penală. De reținut că, prin hotărârea nr. 1458 din 11 decembrie 2003 (după pronunțarea hotărârii atacate) Guvernul României a declarat zonă geografică calamitată județele Vaslui, Iași, Neamț și Galați. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului împotriva sentinței civile nr. 138/CA din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.