ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 12 septembrie 2003 reclamanta S.C. „A” S.A. Vaslui a

chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Pădurilor, Apelor și Mediului,

solicitând obligarea acestuia să revină asupra refuzului de a verifica și a

aproba sumele necesare acordării de despăgubiri pentru seceta din anul 2003;

să-i recunoască dreptul de a fi despăgubită cu suma de 14.416.317.000 lei,

pentru culturile de grâu și orz calamitate; să fie obligat pârâtul la plata

imediată a acestor sume necesare investirii în culturile de toamnă pentru anul

agricol următor; și să fie obligați funcționarii responsabili de acest refuz,

în solidar cu ministerul la plata de daune materiale cauzate de întârziere,

potrivit dispozițiilor art. 12 și 13 din Legea nr. 29/1990.

În

motivarea acțiunii reclamanta arată că este unul din producătorii agricoli

importanți din județul Vaslui și că în campania agricolă din toamna anului 2002

a semănat suprafața de 3698 ha cu grâu și 285 ha cu orz. Aceste culturi au fost

afectate atât de îngheț, pentru care le-au fost date despăgubiri prin H.G. nr.

440/2003, cât și de secetă, fenomen care a avut ca efect distrugerea lor

parțială.

Ministerul

Agriculturii avea obligația să verifice documentele înnanaintate de direcțiile

județene  și să aprobe sumele urmare despăgubirilor, potrivit dispozițiilor

Legii nr. 381/2002.

Curtea

de Apel Iași prin sentința civilă nr. 138/CA din 13 octombrie 2003 a admis în

parte acțiunea reclamantei, a recunoscut dreptul său de a fi despăgubită și a

obligat pârâtul la plata sumei de 14.416.317.000 lei și a respins capătul de

cerere privind daunele cerute în baza art. 12 și 13 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor,

Apelor și Mediului, susținând în esență că pentru a putea să soluționeze în mod

favorabil cererea de despăgubire, ministerul trebuie să aibe un temei legal și

că pentru calamitatea naturală de secetă, guvernul nu a emis o hotărâre în

acest sens.

Se mai

arăta că la data introducerii acțiunii reclamanta avea numai vocația de a fi

despăgubită, dar nu avea și dreptul recunoscut de lege potrivit art. 3 din

Legea nr. 381/2002.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 381 din 13 iunie 2002, privind acordarea

despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, după verificarea

documentelor de constatare a calamității Ministerul Agriculturii, Alimentației

și Pădurilor aprobă sumele necesare pentru despăgubirea producătorilor

agricoli, individualizate pe județe, care se transmit direcțiilor generale

pentru agricultură și industrie alimentară  județeană și a municipiului

București, precum și direcțiilor sanitare veterinare județene și a municipiului

București.

Articolul

14 al Legii precizează că, Ministerul Agriculturii și Pădurilor sesizează

Guvernul, care în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea

zonelor afectate, declară stare de calamitate naturală prin hotărâre.

Prin

acțiunea sa reclamanta a solicitat ca ministerul să-și respecte obligația

prevăzută de cele două texte ale legii aplicabile în materie.

De

altfel, prin Ordinul ministrului nr. 416/2002 se stabilesc normele metodologice

prin care legea urma să se aplice.

În loc

să-și îndeplinească obligațiile legale la care se face trimitere în cele două

articole ale legii, recurenta – pârâtă prin adresa nr. 12783 din 25 august 2003

i-a răspuns reclamantei – intimate că au fost acordate despăgubiri producătorilor

pentru fenomenul de îngheț, alt fenomen decât cel de secetă.

Cu

privire la susținerea privind necesitatea dovedirii încălcării unui drept

subiectiv de către reclamantă, acest drept exista, el fiind prevăzut de

dispozițiile Legii nr. 381/2002, care prevăd că ministerul trebuie să

repartizeze sumele cuvenite ca despăgubiri și să facă demersurile către guvern,

care să aprobe hotărârea ca acestea să fie plătite.

În

vederea îndeplinirii cerințelor legale privitoare la introducerea recursului a

fost depus la dosar Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor

nr. 227 din 10 iulie 2001, privind delegarea de competență, pentru semnarea

actelor de procedură la instanțele judecătorești, organele cu activitate

jurisdicțională și organele de urmărire penală.

De

reținut că, prin hotărârea nr. 1458 din 11 decembrie 2003 (după pronunțarea

hotărârii atacate) Guvernul României a declarat zonă geografică calamitată

județele Vaslui, Iași, Neamț și Galați.

Hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică recursul declarat de pârât se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului

împotriva sentinței civile nr. 138/CA din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel

Iași, ca nefondat.         Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie

2004.