ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 100 din 27 iunie 2002, Colegiul jurisdicțional al municipiului București a respins capătul VII din sesizarea Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi București, nr. 9076/22 D/2002, privind obligarea pârâtului B.I. la plata sumei de 97.752.000 lei, reprezentând minus în gestiune, pentru care nu s-a luat măsura emiterii în termen a deciziei de imputare în sarcina gestionarului, plus 41.617.000 lei, foloase nerealizate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs jurisdicțional C.N. I.N. SA București, recurs respins prin decizia nr. 106 din 18 februarie 2003, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

S-a reținut că sub aspectul răspunderii civile delictuale, fostul director general al companiei, B.I., nu se face vinovat de neemiterea deciziei de imputare împotriva gestionarului Serviciului Tezaur, întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de Codul muncii a fost suspendat ca urmare a sesizării organelor de urmărire penală, pe tot parcursul cercetărilor, până la soluționarea procesului penal, moment în care pârâtul nu mai îndeplinea funcția de director general. Împotriva acestei decizii a declarat recurs C.N. I.N. SA, care, în esență, a susținut că producerea pagubei s-a datorat modului defectuos de organizare și funcționare a Serviciului Tezaur, determinat exclusiv de managementul necorespunzător al pârâtului.

În opinia recurentei, independent de sesizarea organelor de urmărire penală, se impunea emiterea deciziei de imputare în sarcina gestionarului, tocmai pentru a preveni imposibilitatea ulterioară de recuperare a pagubei. Recursul nu este fondat. În cazul în care o pagubă a fost cauzată unei societăți printr-o faptă ce constituie infracțiune, răspunderea se stabilește potrivit legii penale. În atare situație, pe toată durata urmăririi penale, cursul termenului pentru emiterea deciziei de imputare se suspendă. Astfel fiind, cum în urma sustragerii unei cantități de hârtie specială (melanj fluorescentă) la 11 august 2000, B.I., director general al C.N. I.N.

SA București a sesizat organele de urmărire penală, cu lipsa a 10 paleți de hârtie și s-a constituit parte civilă, cu contravaloarea acestora, de 92.038.177 lei, în mod greșit s-a reținut vinovăția sa pentru neemiterea în același timp a deciziei de imputare în sarcina gestionarului, pe de o parte, pentru că existau indicii că lipsa în gestiune se datorează în totalitate sustragerii, iar pe de altă parte, pentru că termenul de 60 de zile pentru emiterea deciziei de imputare era suspendat. La 14 decembrie 2001 au încetat raporturile de muncă dintre B.I. și C.N. I.N. SA, situație în care reluarea cursului prescripției termenului de 60 de zile, la 24 ianuarie 2002, când s-a pronunțat hotărârea penală de condamnare, privea noua conducere căreia îi revenea obligativitatea emiterii deciziei de imputare.

Astfel fiind, urmează a se aprecia ca fiind legală și temeinică decizia pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, motiv pentru care recursul declarat de C.N. „I.N. SA București va fi respins. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. I.N. SA București împotriva deciziei nr. 106 din 18 februarie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 35.700.000 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul B.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.