ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 100 din 27 iunie

2002, Colegiul jurisdicțional al municipiului București a respins capătul VII

din sesizarea Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi București,

nr. 9076/22 D/2002, privind obligarea pârâtului B.I. la plata sumei de

97.752.000 lei, reprezentând minus în gestiune, pentru care nu s-a luat măsura

emiterii în termen a deciziei de imputare în sarcina gestionarului, plus

41.617.000 lei, foloase nerealizate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs jurisdicțional C.N. I.N. SA București, recurs respins prin

decizia nr. 106 din 18 februarie 2003, pronunțată de secția jurisdicțională a

Curții de Conturi.

S-a reținut că sub aspectul

răspunderii civile delictuale, fostul director general al companiei, B.I., nu

se face vinovat de neemiterea deciziei de imputare împotriva gestionarului

Serviciului Tezaur, întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de Codul muncii a

fost suspendat ca urmare a sesizării organelor de urmărire penală, pe tot

parcursul cercetărilor, până la soluționarea procesului penal, moment în care

pârâtul nu mai îndeplinea funcția de director general.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs C.N. I.N. SA, care, în esență, a susținut că producerea pagubei s-a

datorat modului defectuos de organizare și funcționare a Serviciului Tezaur,

determinat exclusiv de managementul necorespunzător al pârâtului. În opinia

recurentei, independent de sesizarea organelor de urmărire penală, se impunea

emiterea deciziei de imputare în sarcina gestionarului, tocmai pentru a preveni

imposibilitatea ulterioară de recuperare a pagubei.

Recursul nu este fondat.

În cazul în care o pagubă a fost

cauzată unei societăți printr-o faptă ce constituie infracțiune, răspunderea se

stabilește potrivit legii penale. În atare situație, pe toată durata urmăririi

penale, cursul termenului pentru emiterea deciziei de imputare se suspendă.

Astfel fiind, cum în urma

sustragerii unei cantități de hârtie specială (melanj fluorescentă) la 11

august 2000, B.I., director general al C.N. I.N. SA București a sesizat

organele de urmărire penală, cu lipsa a 10 paleți de hârtie și s-a constituit

parte civilă, cu contravaloarea acestora, de 92.038.177 lei, în mod greșit s-a

reținut vinovăția sa pentru neemiterea în același timp a deciziei de imputare

în sarcina gestionarului, pe de o parte, pentru că existau indicii că lipsa în

gestiune se datorează în totalitate sustragerii, iar pe de altă parte, pentru

că termenul de 60 de zile pentru emiterea deciziei de imputare era suspendat.

La 14 decembrie 2001 au încetat raporturile

de muncă dintre B.I. și C.N. I.N. SA, situație în care reluarea cursului

prescripției termenului de 60 de zile, la 24 ianuarie 2002, când s-a pronunțat

hotărârea penală de condamnare, privea noua conducere căreia îi revenea

obligativitatea emiterii deciziei de imputare.

Astfel fiind, urmează a se aprecia

ca fiind legală și temeinică decizia pronunțată de secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, motiv pentru care recursul declarat de C.N. „I.N. SA

București va fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.

I.N. SA București împotriva deciziei nr. 106 din 18 februarie 2003 a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

35.700.000 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul B.I.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2003.