ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
La apelul
nominal s-a prezentat recurenta – pârâtă S.C.”C. C.” S.A. București prin B.
M. membru al consiliului de administrație, lipsind intimata – reclamantă
S.C.”D.” S.A. București.
Procedura legal
îndeplinită.
S-a referit de
către magistratul asistent că: recurenta a achitat taxa de timbru cu care a
fost citată în recurs.
Reprezentantul
recurentei a solicitat admiterea recursului pentru motivele scrise aflate la
dosar.
C U
R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
nr.1766/6 martie 2001 Tribunalul București
- Secția Comercială a respins acțiunea,
precizată formulată de reclamanta S.C.”D.” S.A. București în contradictoriu
cu pârâta S.C.”C. C.” S.A. București, acțiune având ca obiect plata chiriei
restante și a penalităților de întârziere.
Pentru a
hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere înscrisurile de la dosar (copia
contractelor de închiriere nr.4369/1998; copia procesului verbal/28 iulie 1999
de predare de către chiriaș – pârât și puse de către proprietarul reclamant, a
soațiului ce a făcut obiectul contractului, tabelul depus de reclamantă
cuprinzând calculul chiriei restante și al penalităților, precum și
prevederile din Codul civil privind locațiunea bunurilor.
A constatat
instanța de fond că cererea reclamantei este neîntemeiată față de
înregistrarea rezultată din probe că la data de 31 decembrie 1998 contractul
4639 și-a încetat de drept efectele deoarece a fost încheiat la 1 aprilie
1998 pentru 9 luni.
Împotriva
sentinței a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie sub aspectul greșitei majorări, invocând în sprijinul apelului
său tacita relocațiune a contractului de închiriere dintre părți.
Prin decizia
nr.1123 din 5 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a
VI-a Comercială în dosarul nr.1455/2001, s-a admis apelul reclamantei și a
fost schimbată în tot sentința Tribunalului , în sensul că a fost admisă
acțiunea precizată a reclamantei și obligată pârâta la plata sumelor de
30.030.300 lei ,cu titlu de chirie restantă și 40.540.500 lei cu titlu de
penalități de întârziere, precum și la 4.909.248 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva
acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta.
În esență, deși
se invocă trei din cauzele de casare și modificare a deciziei din cele 11
prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, recurenta critică hotărârea
pentru nedovedirea de către reclamantă a pretențiilor și calculul greșit
al penalităților, toate aceste susțineri raportate la acțiunea introductivă,
achiesând totodată prin motivele de recurs la ideea că în cauză a operat
tacita relocațiune a contractului dintre ea și reclamantă în condițiile
art.1437 Cod civil.
Criticile sunt
neîntemeiate față de pretențiile inițiale (cu care recurenta nu este de
acord) reduse prin precizările de acțiune astfel că sumele pretinse de
reclamantă nu sunt cele prevăzute în cererea de recurs 57.058.098 lei cu titlu
de chirie și 77.066.730 lei penalități, total 134.124.000 lei, ci cele din
cererea de la fila 44 (dosar fond) și acordate în mod eronat de către instanța
de apel și anume 30.030.300 lei chirie restantă și 40.540.500 lei
penalități, total 70.570.800 lei. Curtea mai reține că instanța de apel
printr-o corectă interpretare a clauzelor contractului dintre părți și a
celorlalte produse (facturi și documente de plată) a reținut corect că în
cauză a operat tacita relocațiune și prin urmare că spațiul fiind folosit de
pârâtă până la 28 iulie 1999 (conform procesului verbal de predare primire)
aceasta datora atât chiria la nivelul stabilit prin contract cât și
penalitățile conform clauzei penale (art.11).
Față de
considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. „C. C.” S.A. București împotriva
deciziei nr.1123 din 5 septembrie 2001 a Curții de Apel București - Secția a
VI-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.