ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3392/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

martie 2002, reclamantul C.S. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul

Apărării Naționale, să-i plătească drepturile bănești, reprezentând solda și

indemnizația de zbor cuvenite pentru un lt. col. aviator în activitate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâtul a refuzat nejustificat să-i acorde cu începere de la data de

27 ianuarie 1948, drepturile bănești care i se cuvin în baza Decretului nr.

130/1948, pentru gradul de comandor aviator, avut la data trecerii sale în

retragere.

Prin sentința nr. 52 din 25 aprilie

2002, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea ca tardiv formulată, reținând că reclamantul

contestă în realitate decizia de pensie nr. 60238 din 10 septembrie 1951, prin

care nu i-au fost acordate drepturile prevăzute în Decretul nr. 130/1948 și

cererea sa a fost formulată cu depășirea termenului de un an prevăzut de art. 5

alin. final din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de

fond a respins greșit acțiunea ca tardiv formulată, fără a se avea în vedere

toate memoriile adresate mai multor autorități administrative, pentru soluționarea

favorabilă a cererii sale. De asemenea, recurentul a arătat că acțiunea sa

trebuia admisă, în condițiile în care a dovedit temeinicia cererii sale prin

înscrisurile depuse la dosar.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat corect

că acțiunea formulată de reclamant are ca obiect anularea deciziei de pensie

nr. 60238 din 10 septembrie 1951 și că, la data înregistrării cererii, 19

martie 2002, expirase termenul de un an, prevăzut de art. 5 alin. final din

Legea nr. 29/1990, pentru sesizarea instanței de contencios administrativ.

Petițiile prin care reclamantul s-a

adresat mai multor autorități administrative pentru acordarea drepturilor

prevăzute de Decretul nr. 130/1948, nu au determinat suspendarea sau

întreruperea termenului legal de sesizare a instanței pe calea contenciosului

administrativ.

În consecință, instanța de fond a

soluționat corect excepția de tardivitate a acțiunii și critica adusă soluției

în recurs este nefondată.

Față de considerentele expuse și

care fac inutilă examinarea criticii formulate pe fondul pricinii, Curtea va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.S.

împotriva sentinței civile nr. 52 din 25 aprilie 2002 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2003.