ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 mai 2003, reclamantul R.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Buzău, solicitând anularea hotărârii nr. 2188 din 29 noiembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul Legii nr.309/2002. In motivarea cererii, reclamantul a învederat că în perioada stagiului militar, 1951-1955 a executat serviciul la unități de muncă astfel încât în mod nejustificat pârâta i-a respins solicitarea de a i se acorda indemnizația prevăzută de Legea nr. 309/2002. Prin sentința nr.139 din 25 iunie 2002, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile pentru atacarea în justiție a hotărârii emise în baza Legii nr. 309/2002, formulând acțiunea la 30 mai 2003, în condițiile în care actul administrativ a fost comunicat la data de 24 decembrie 2002. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că datorită stării precare de sănătate, nu a putut respecta termenul de sesizare a instanței. Oricum, hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică, întrucât a efectuat întreg stagiul militar prin muncă, încadrându-se în prevederile Legii nr. 309/2002. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304/1 C. proc.

civ. , Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod întemeiat tardivitatea acțiunii, susținerea reclamantului privind imposibilitatea formulării în termen a cererii nefiind dovedită. De altfel, nici pe fondul litigiului, acțiunea nu este întemeiată, unitățile înscrise în livretul militar al reclamantului U.M. 04742 Timiș și GAS Buzău nefigurând în tabelul de evidență a detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ele aflându-se în subordinea fostului minister al Forțelor Armate. In raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefodat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de R.G. împotriva sentinței civile nr.139 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.