ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1634/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 decembrie 2002 la Curtea de Apel Ploiești, S.A.G., a declarat recurs împotriva sentinței nr. 164 din 21 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere ca perioadă cuprinsă în aplicarea Legii nr. 309/2002 și perioada 1 ianuarie 1958 – 7 aprilie 1958 potrivit actelor de la dosar și mai mult decât atât că în realitate el nu a primit nici un fel de drept nici până la data formulării recursului respectiv 6 decembrie 2002 în mod greșit instanța respingând cel de al II-lea capăt de cerere.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, reține că prin sentința nr. 164 din 21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamantul S.G. privind stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 și ca nefondată cererea de despăgubiri formulată de acesta în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Prahova.

Este de reținut că reclamantul a solicitat recunoașterea și acordarea unor drepturi ca persoană ce a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

În mod greșit prin hotărârea nr. 1 din 15 noiembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Prahova, atunci când s-a admis cererea reclamantului nu s-a avut în vedere pe baza înscrisurilor din livretul militar că perioada ce se încadrează în art. 1 din Legea nr. 309/2002 este cuprinsă între 4 aprilie 1956 – 7 aprilie 1958, iar drepturile reclamantului urmează a fi acordate cu începere de la 6 august 2002.

Sub acest aspect hotărârea atacată urmează a fi casată respingerea acțiunii ca fără obiect dispusă de instanță fiind neîntemeiată.

Cât privește despăgubirile civile solicitate de reclamant care nu au fost dovedite în cauză astfel încât în mod corect sub acest aspect cererea a fost respinsă.

Urmează deci a se casa parțial sentința atacată în sensul suscitat urmând ca reclamantul să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 începând de la 6 august 2002 perioada pentru care acesta va fi avut în vedere la stabilirea drepturilor sale fiind 4 aprilie 1956 – 7 aprilie 1958.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de S.A.G. împotriva sentinței nr. 164 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată.

Admite în parte acțiunea în sensul că anulează în parte hotărârea nr. 1 din 15 noiembrie 2002 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 emisă de comisia constituită conform legii de pe lângă Casa Județeană de Pensii Prahova în sensul că perioada ce se încadrează în art. 1 din Legea nr. 309 din 2002 este cuprinsă între 4 aprilie 1956 – 7 aprilie 1958, iar drepturile se acordă reclamantului cu începere de la 6 august 2002.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii nr. 1/2002.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.