ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9009/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 iunie 2003, reclamantul I.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 1682 din 26 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov și recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 231/F din 14 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1682 din 26 martie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 și în consecință, a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 25 iulie 1955 - 12 iulie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din probele administrate, reclamantul a făcut dovada că a efectuat stagiul militar, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel cum prevede art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 25 iulie 1955 - 12 iulie 1956. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul Ministerului Forțelor Armate, și nu într-o unitate care să facă parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile art. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat serviciul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor se face pe baza mențiunilor înscrise în livretul militar, a relațiilor comunicate de U.M.

0245 Pitești sau de centrele militare. Din copia livretului militar al reclamantului, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în perioada 25 iulie 1955 - 12 iulie 1956, fiind folosit în toate această perioadă, ca muncitor lăcătuș și a fost eliberat cu gradul de soldat neinstruit. Așa fiind, refuzul pârâtei de a-i recunoaște reclamantului, beneficiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru acest interval de timp, este nejustificat. În raport cu cele arătate, se reține legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și în consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 231/F din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.