ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9007/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 iulie 2003, reclamantul P.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 2108 din

9 aprilie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov și recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 258/F din

28 octombrie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 2108/2003,

emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 și în consecință, a obligat

pârâta, să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 4 octombrie 1953

- 3 aprilie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că din probele administrate, reclamantul a făcut dovada că a efectuat

stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, astfel cum prevede art. 1 din Legea nr. 309/2002, perioada

4 octombrie 1953 - 3 aprilie 1956.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că unitatea

militară unde a efectuat stagiul militar, intimatul, nu făcea parte din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile Legii

nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor

care au efectuat serviciul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor se face pe baza

mențiunilor înscrise în livretul militar, a relațiilor comunicate de U.M. 02405

Pitești sau Centrele militare județene.

Din copia livretului militar al

reclamantului, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în perioada 4

octombrie 1953 - 3 aprilie 1956, fiind folosit în toată perioada, drept mână de

lucru și a fost eliberat cu gradul de soldat neinstruit.

Așa fiind, refuzul pârâtei de a-i

recunoaște reclamantului, beneficiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

pentru acest interval este nejustificat.

În raport cu cele arătate, urmează a

se reține legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și în consecință, în baza

art. 312 C. proc. civ., recursul declarat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 258/F din 28

octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 decembrie 2004.