ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9007/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iulie 2003, reclamantul P.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 2108 din 9 aprilie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov și recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 258/F din 28 octombrie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 2108/2003, emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 și în consecință, a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 4 octombrie 1953 - 3 aprilie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din probele administrate, reclamantul a făcut dovada că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel cum prevede art. 1 din Legea nr. 309/2002, perioada 4 octombrie 1953 - 3 aprilie 1956. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că unitatea militară unde a efectuat stagiul militar, intimatul, nu făcea parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile Legii nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat serviciul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor se face pe baza mențiunilor înscrise în livretul militar, a relațiilor comunicate de U.M.

02405 Pitești sau Centrele militare județene. Din copia livretului militar al reclamantului, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în perioada 4 octombrie 1953 - 3 aprilie 1956, fiind folosit în toată perioada, drept mână de lucru și a fost eliberat cu gradul de soldat neinstruit. Așa fiind, refuzul pârâtei de a-i recunoaște reclamantului, beneficiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru acest interval este nejustificat. În raport cu cele arătate, urmează a se reține legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și în consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 258/F din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.