ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9010/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 aprilie 2003, reclamantul U.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 1241 din

5 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov și recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 249/F din

28 octombrie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a desființat hotărârea nr. 1241/2003,

emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 și a obligat-o să emită o

nouă hotărâre, care să constate că perioada 5 mai 1951 - 30 aprilie 1954 se

încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că din probele administrate, reclamantul a făcut dovada că a efectuat

stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, astfel cum prevede art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe

perioada 5 mai 1951 - 30 aprilie 1954.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că

reclamantul a efectuat serviciul militar în cadrul Ministerului Forțelor

Armate, și nu în detașament de muncă din Direcția Generală a Serviciului

Muncii.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile Legii

nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor

care au efectuat serviciul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor se face pe baza

mențiunilor înscrise în livretul militar, a relațiilor comunicate de U.M. 0245

Pitești sau Centrelor militare județene.

Din copia livretului militar rezultă

că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 5 mai 1951 - 30 aprilie

1954, fiind folosit în toată perioada, drept mână de lucru și a fost eliberat

cu gradul de soldat neinstruit.

Așa fiind, refuzul pârâtei de a-i

recunoaște reclamantului, beneficiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

pentru acest interval de timp, este nejustificat.

În raport cu cele arătate, urmează a

se reține legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și în consecință, în baza

art. 312 C. proc. civ., recursul declarat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 249/F din 28

octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 decembrie 2004.