ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4227/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Casa Județeană de Pensii, prin hotărârea nr. 5478/2003, a admis cererea reclamantului V.S.; a constatat că, în perioada 5 noiembrie 1951 – 19 mai 1952, reclamantul a efectuat stagiul militar în Detașamentele de Muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 166 din 15 iulie 2003, a admis acțiunea reclamantului V.S.; a modificat în parte hotărârea nr. 5389/2003, în sensul că reclamantul beneficiază de Legea nr. 309/2003 și pentru perioada 27 septembrie 1951 – 4 noiembrie 1951 și 1 ianuarie 1953 – 28 decembrie 1953. S-a reținut că în tabelul comunicat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, figurează atât Detașamentul Băicoi, secția Telega, unde reclamantul a efectuat stagiul militar (27 septembrie 1951 – 4 noiembrie 1951), cât și Detașamentul de Muncă – Gruparea „S”, unde a efectuat stagiul militar (1 ianuarie 1953 – 28 decembrie 1953), astfel că și pentru aceste perioade beneficiază de dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Cererea reclamantului, prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale, în sensul de a fi inclusă, în prevederile Legii nr. 309/2002, perioada anului 1952, a fost respins, prin încheierea din 9 septembrie 2003, cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele art. 281 C. proc. civ. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că întreaga perioadă 19 mai 1952 – 28 decembrie 1953, se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002. Recursul este nefondat. În adevăr, din actele dosarului nu rezultă că, în perioada anului 1952, reclamantul ar fi efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a beneficia și în această perioadă de prevederile Legii nr. 309/2002.

De altfel, reclamantul nici nu face referire la vreun act din care să rezulte susținerile sale. În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.S. împotriva sentinței nr. 166 din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2003.