ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 782/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Se reține că prin decizia nr. 5 din

7 mai 2001, SC C. SA Nădrag, prin lichidatorul SC D.T. SRL Timișoara, în baza

actului de constatare nr. 15143 din 6 martie 2001, a imputat numitului A.G.,

suma de 4.802.245 lei, reprezentând contravaloarea reziduală a mijlocului fix:

„pod rulant nr. inv. 61069

”

.

În motivarea deciziei de imputare se

reține că A.G., în calitate de fost administrator al societății, nu a

valorificat inventarul din data de 19 februarie 1999. prin care s-a constatat

paguba. respectiv lipsa mijlocului fix, astfel încât răspunderea îi revine

integral.

A.G. a formulat contestație

împotriva deciziei de imputare sus-menționată, la Colegiul jurisdicțional Timiș

care, prin sentința nr. 62 din 18 decembrie 2001, a admis contestația, a anulat

decizia nr. 5 din 7 mai 2001 și l-a exonerat pe A.G., de răspundere și de la

plata sumei de 4.802.245 lei, ce i-a fost imputată.

Recursul jurisdicțional declarat de

SC C. SA Nădrag, împotriva sentinței sus-menționate, a fost respins de Curtea

de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 120 din 4 aprilie 2002,

reținându-se că lipsa unui act de transfer al proprietății asupra mijlocului

fix în cauză nu poate fi imputată fostului administrator A.G.. atât timp. cât

transferul material probat de acesta s-a făcut înainte de 1989, în condițiile

în care întreprinderile aveau patrimoniul numai în administrare, statul fiind

proprietarul acestora.

Împotriva deciziei sus-menționate a

declarat recurs SC C. SA Nădrag, prin lichidatorul legal SC D.T. SRL Timișoara,

care a motivat, în esență, că procesul-verbal de predare-primire din 19

februarie 1999, prin care s-a constatat lipsa mijlocului fix, a fost văzut și

semnat de contestator în calitatea sa de administrator, fără a lua măsurile ce

se impuneau, de imputare, situație în care răspunderea revine acestuia.

Recursul este nefondat, atât

sentința Colegiului jurisdicțional Timiș, precum și decizia Curții de Conturi,

secția jurisdicțională, recurată, fiind legale și temeinice.

Se reține că prin procesul-verbal

nr. 7153 din 3 martie 1989, a Colegiului jurisdicțional Timiș, se atestă

transferul mijlocului fix „pod rulant cu nr. de inv. 61069”, din patrimoniul

Intreprinderii C. Nădrag, către A.M.R.C.T. Vest (actuala SC T. Timișoara).

S-ar fi impus din partea conducerii

Intreprinderii C. Nădrag, ca pe baza procesului/verbal sus-menționat, acest

transfer să fi fost evidențiat la vremea respectivă, în situația contabilă și

de patrimoniu a societății, operațiune care, însă, nu a fost efectuată.

Acest lucru nu poate fi, însă,

imputat contestatorului A.G., cu atât mai mult. cu cât acesta a fost numit

administrator judiciar în anul 1998. prin dispoziția Tribunalului Timiș, în

baza prevederilor Legii nr. 64/1995, iar potrivit art. 78 din legea respectivă,

administratorul nu are ca obligație, inventarierea patrimoniului, decât dacă ar

fi fost împuternicit special în acest sens.

O astfel de procură, însă, nu i s-a

dat, iar în fapt, inventarierea și evaluarea patrimoniului societății a fost

făcută de SC A. SRL, în anul 1999 și apoi de către SC D.T. SRL, în anul 2000.

În consecință, avându-se în vedere

considerentele prezentate, recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C.

SA Nădrag, prin lichidatorul legal SC D.T. SRL Timișoara, împotriva deciziei

nr. 120 din 4 aprilie 2002, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 februarie 2003.