ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1383/2003

Deliberând asupra recursului de față, Prin cererea înregistrată sub nr. 1479 din 17 februarie 1999, reclamanta SC M.B. SRL a solicitat obligarea pârâtului V.D. la plata sumei de 44.560.312 lei dividende încasate necuvenit pe perioada martie – septembrie 1996 și 122.318.539 lei majorări de întârziere. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că societatea SC S.B. SRL s-a înființat la data de 1 august 1984, cu un capital străin de 3.575 dolari S.U.A. din cei 10.000.000 lei, iar, ulterior, capitalul a fost majorat la 145.000.000 lei. Administrația Financiară Cluj a verificat firma și, prin procesul-verbal din 28 ianuarie 1999, a stabilit că datorează un impozit suplimentar în sumă de 298.163.028 lei, plus majorările de întârziere de 103.577.989 lei, iar suma de 166.878.851 lei reprezintă dividende încasate necuvenit de către pârât.

Prin sentința civilă nr. 1340 din 11 iulie 2000, Tribunalul Cluj a admis acțiunea reclamantei, a obligat pe pârât la plata sumei de 44.560.312 lei dividende necuvenite pe perioada martie – septembrie 1996 și la 122.318.539 lei majorări de întârziere și 447.755 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că, în urma controlului financiar, s-a stabilit o diferență de impozit și dividendele încasate necuvenit, fără reținerea impozitului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, susținând că a formulat plângere împotriva procesului-verbal de control și acesta a fost anulat, astfel că îi este recunoscut dreptul de a încasa dividende. Curtea de Apel Cluj a admis apelul, pronunțând decizia civilă nr. 39 din 23 ianuarie 2001. A fost schimbată sentința și s-a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că procesul-verbal a fost anulat, fiindcă societatea beneficia de facilități pentru investiții străine, astfel că nu au fost încasate dividende în plus. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând că, în mod greșit, instanța de apel nu a reținut caracterul parțial al anulării pct. 10 din procesul-verbal.

Se susține că societatea nu beneficia de scutire de impozit decât pe un an, conform art. 14 lit. c) din Legea nr. 35/1991 și art. 1 lit. a) din aceeași lege, întrucât capitalul social majorat, de 40.909 dolari S.U.A., nu a fost vărsat decât în octombrie 1994 și nu la constituire (1 august 1994). Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Obligațiile de plată ale societății, conform hotărârilor judecătorești care au rămas irevocabile și consacră, într-adevăr, anularea parțială a procesului-verbal, sunt obligații ale societății față de stat. Temeiul în baza cărora se face plata către asociați a dividendelor îl reprezintă hotărârea de aprobare a bilanțului, conform art. 67 din Legea nr. 31/1990.

În urma plății către stat a obligațiilor menționate Adunarea Generală este singura îndreptățită să modifice bilanțul și să dispună recuperarea beneficiilor considerate ca plătite din venituri nereale. Nedovedind că a procedat astfel, recurenta nu este îndreptățită să pretindă restituirea dividendelor pe care ea, însăși, le-a distribuit. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC M.B. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 39 din 23 ianuarie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 martie 2003.