ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1539/2003

Decizia nr. 1539 Dosar nr. 320/2002 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții M.D. și M.S. au chemat în judecată pe pârâtul I. A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie constatat reziliat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 25 iulie 1997 și să fie obligat pârâtul să le restituie prețul de 20.500 DM. Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că au cumpărat de la pârât o combină Claas 85, sub condiția efectuării de către acesta a unor reparații, pe care nu le-a executat, deși a primit integral prețul. Prin sentința civilă nr. 133 din 12 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost respinsă acțiunea și au fost obligați reclamanții să-i plătească pârâtului suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței a fost respins, iar aceștia au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.400.000 lei către intimatul pârât, prin decizia nr. 138 din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

și susținând, în esență că, în ceea ce privește situația de fapt, au făcut dovada relei credințe a vânzătorului care le-a ascuns existența unor defecțiuni majore ale combinei agricole pe care au cumpărat-o, vicii care au afectat posibilitatea folosirii utilajului, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor audiați, din expertiza tehnică efectuată în cauză, precum și din interogatoriul pârâtului, că obiectul litigiului nu îl constituie nerespectarea de către pârât a obligației de a preda bunul vândut, ci existența unor vicii ascunse, care au făcut imposibilă folosirea bunului , temeiul acțiunii constituindu-l prevederile art. 1313 și 1352 C. civ. și că au fost ignorate prevederile art. 1357 din același cod.

Recursul este nefondat. Decizia atacată cu recurs a fost pronunțată la data de 8 noiembrie 2001, ulterioară datei de 2 mai 2001, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 138/2000, prin care a fost abrogat pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin care era prevăzută ca motiv de recurs netemeinicia. În atare situație, primele critici referitoare la greșita apreciere a probelor și stabilire a situației de fapt nu mai pot fi examinate. În privința criticilor privitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 1313, art. 1352 și art. 1357 C. civ. se constată că recurenții reclamanți au tins la rezoluțiunea convenției și restabilirea situației anterioare. Aceste critici sunt însă neîntemeiate, deoarece viciile ascunse sunt cele pe care cumpărătorul nu le putea descoperi printr-o verificare atentă a bunului, apelând la nevoie la ajutorul unui specialist.

Or, în prezenta cauză, existența unor defecțiuni este relevată de părți în convenția de vânzare-cumpărare, defecțiuni pe care vânzătorul le-a remediat, iar la data de 27 iulie 1997, așa cum se menționează în înscrisul constatator al vânzării – cumpărării, sub semnătura părților, combina agricolă a fost preluată de către reclamanți în stare de funcționare, fiind verificată de martorul A.C. și ulterior folosită la lucrări de recoltare de către martorul C.P. Așa fiind, se constată că instanțele au aplicat corect dispozițiile legale la care s-au referit recurenții, în sensul că nu au existat vicii ascunse de natură a conduce la rezoluțiunea convenției. În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții M.D. și M.S. împotriva deciziei nr. 138 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.