ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1539/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1539/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)
Decizia nr. 1539
Dosar nr. 320/2002
Asupra recursului
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanții M.D. și M.S. au chemat în judecată
pe pârâtul I. A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie constatat
reziliat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 25 iulie
1997 și să fie obligat pârâtul să le restituie prețul de 20.500 DM.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că
au cumpărat de la pârât o combină Claas 85, sub condiția efectuării de către
acesta a unor reparații, pe care nu le-a executat, deși a primit integral
prețul.
Prin sentința civilă nr. 133 din 12 iunie 2001
pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost respinsă acțiunea și au
fost obligați reclamanții să-i plătească pârâtului suma de 4.000.000 lei
cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanți împotriva
sentinței a fost respins, iar aceștia au fost obligați la plata cheltuielilor
de judecată, în cuantum de 5.400.000 lei către intimatul pârât, prin decizia
nr. 138 din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
civilă.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat
recurs reclamanții, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și
susținând, în esență că, în ceea ce privește situația de fapt, au făcut dovada
relei credințe a vânzătorului care le-a ascuns existența unor defecțiuni majore
ale combinei agricole pe care au cumpărat-o, vicii care au afectat
posibilitatea folosirii utilajului, astfel cum rezultă din depozițiile
martorilor audiați, din expertiza tehnică efectuată în cauză, precum și din
interogatoriul pârâtului, că obiectul litigiului nu îl constituie nerespectarea
de către pârât a obligației de a preda bunul vândut, ci existența unor vicii
ascunse, care au făcut imposibilă folosirea bunului , temeiul acțiunii
constituindu-l prevederile art. 1313 și 1352 C. civ. și că au fost ignorate
prevederile art. 1357 din același cod.
Recursul este nefondat.
Decizia atacată cu recurs a fost pronunțată la
data de 8 noiembrie 2001, ulterioară datei de 2 mai 2001, când a intrat în
vigoare O.U.G. nr. 138/2000, prin care a fost abrogat pct. 11 al art. 304 C. proc.
civ., prin care era prevăzută ca motiv de recurs netemeinicia.
În atare situație, primele critici referitoare
la greșita apreciere a probelor și stabilire a situației de fapt nu mai pot fi
examinate.
În privința criticilor privitoare la
greșita aplicare a prevederilor art. 1313, art. 1352 și art. 1357 C. civ. se
constată că recurenții reclamanți au tins la rezoluțiunea convenției și
restabilirea situației anterioare.
Aceste critici sunt însă neîntemeiate, deoarece
viciile ascunse sunt cele pe care cumpărătorul nu le putea descoperi printr-o
verificare atentă a bunului, apelând la nevoie la ajutorul unui specialist.
Or, în prezenta cauză, existența unor defecțiuni
este relevată de părți în convenția de vânzare-cumpărare, defecțiuni pe care
vânzătorul le-a remediat, iar la data de 27 iulie 1997, așa cum se menționează
în înscrisul constatator al vânzării – cumpărării, sub semnătura părților,
combina agricolă a fost preluată de către reclamanți în stare de funcționare,
fiind verificată de martorul A.C. și ulterior folosită la lucrări de recoltare
de către martorul C.P.
Așa fiind, se constată că
instanțele au aplicat corect dispozițiile legale la care s-au referit
recurenții, în sensul că nu au existat vicii ascunse de natură a conduce la
rezoluțiunea convenției.
În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții M.D.
și M.S. împotriva deciziei nr. 138 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel
Timișoara, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie
2003.