ÎCCJ, decizie (scj.ro #83500)

Contract de vânzare-cumpărare. Principiul prevalării salvării efectelor juridice ale actului Instanța de control judiciar a apreciat în mod corect, că o capacitate mai mică a bunului vândut, decât cea stabilită, nu constituie un viciu ascuns, iar eventualele vicii aparente,care au condus ulterior la reparația bunului, trebuiau sesizate la recepția produselor, prin diligențele ce se impuneau,or,cumpărătorul a recepționat bunul fără a formula obiecțiuni privind calitatea sau capacitatea acestuia. Întrucât, în speță, nu există motive de anulare sau constatare a nulității actului juridic, neexistând vicii ascunse ale lucrului vândut, trebuie promovat pincipiul juridic al prevalării salvării efectelor juridice ale actului iar nu al desființării acestuia.

(Secția comercială, decizia nr.2217 din 30 martie 2005) Reclamanta SC C. I. SRL București a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SRL Târgu Neamț, pentru a fi obligată la plata unui rest de preț. Prin sentința civilă nr.114/E din 27 ianuarie 2004, Tribunalul Neamț, Secția comercială și contencios administrativ a admis în parte acțiunea , reținând că reclamanta vânzătoare avea obligația contractuală de a preda pârâtei cumpărătoare un cutter cu capacitate de 100 l, așa cum s-a prevăzut în contract, dar în realitate aceasta i-a predat un cutter cu capacitate de 65 l, fiind în culpă sub acest aspect, astfel că pretențiile vânzătoarei au fost admise în parte, suma reprezentând restul din preț fiind stabilită de instanță pe baza unui calcul de proporție, scăzându-se cât a achitat pârâta cumpărătoare.

Cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece obiectele cumpărate prin contract formează un lot, iar faptul că a primit un obiect cu dimensiunea mai mică nu poate duce la rezoluția contractului deoarece și cumpărătoarea are o culpă în recepția bunurilor pentru că nu a depus diligențe sporite.

Prin decizia nr.92 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând că motivele de apel cât și referirea la dreptul cumpărătorului de a alege ca un contract să fie în ființă sau nu, nu sunt pertinente, pentru că principiul juridic este acela că un act juridic trebuie interpretat în scopul de a produce efecte juridice și nu de a nu produce, or, în speță, pârâta-cumpărătoare trebuia să verifice dacă bunul prezintă vicii ascunse, iar pe cele aparente le putea sesiza; astfel că, în mod corect instanța a menținut contractul și a redus suma ce trebuie plătită de apelanta cumpărătoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând hotărârea pronunțată de curtea de apel, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și 10 C.proc.

civ., solicitând admiterea cererii reconvenționale și respingerea acțiunii. Pârâta a susținut că instanța, constatând că bunul livrat nu coincide cu cel contractat, viciu esențial ce nu putea fi observat la un simplu examen de suprafață al bunului, trebuia să constate culpa vânzătorului și implicit răspunderea contractuală a acestuia pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, iar în acest context, să admită cererea reconvențională și să oblige vânzătorul la restituirea a ceea ce a primit din preț, concomitent cu întoarcerea bunului în proprietatea sa, ca efect nemijlocit al opțiunii cumpărătorului pentru rezoluțiunea parțială a contractului în temeiul art.1355 C. civ. Recursul nu este fondat.

În baza contractului de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 2002, pârâta a cumpărat de la reclamantă o linie tehnologică completă de utilaje specifice prelucrării produselor din carne, bunurile fiind recepționate fără formularea vreunor obiecțiuni privind calitatea sau capacitatea acestora. Întrucât cutterul prezenta o defecțiune, acesta a fost reparat urgent de reclamanta-vânzătoare, dar pârâta-cumpărătoare a refuzat ridicarea lui de la unitatea reparatoare, motivând că acesta nu are 100 l, cum s-a prevăzut în actul de vânzare-cumpărare ci numai 65 l, acest aspect fiind considerat ca un viciu ascuns al bunului. Prețul utilajelor de linie tehnologică a fost achitat în rate, pârâta având de achitat un rest de plată.

Față de această situație, curtea de apel a apreciat că o capacitate mai mică a bunului vândut decât cea stabilită nu constituie un viciu ascuns, iar eventualele vicii aparente, ce au condus ulterior la reparații ale bunului puteau fi sesizate prin diligențele ce se impuneau la recepția produselor. Astfel fiind, instanța a procedat corect, reținând și culpa reclamantei, concretizată în vânzarea cu deficiențe a unuia dintre produse, respectiv a celui care a făcut obiectul prezentului litigiu, admițând doar în parte acțiunea, dar și respingând cererea reconvențională, pornind de la principiul juridic al prevalării salvării efectelor juridice ale actului iar nu al desființării lor, în măsura în care nu există motive certe și legale de anulare sau constatare a nulității actului.

Ca atare, în speță, nu ne aflăm în prezența unui viciu ascuns al bunului vândut, așa cum eronat a susținut recurenta , de asemenea în judecarea cauzei au fost avute în vedere toate probele administrate, inclusiv adresa unității reparatoare și depoziția martorului, printr-o corectă interpretare a întregului material probator precum și cu respectarea dispozițiilor art.1353 C. civ., întrucât art.1352 C. civ. nu este aplicabil în cauză, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice. În consecință, având în vedere că recurenta-pârâtă nu a formulat nici un motiv de nelegalitate a hotărârilor pronunțate în condițiile art.304 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.