ÎCCJ, decizie (scj.ro #83500)

Contract de vânzare-cumpărare. Principiul prevalării

salvării efectelor juridice ale actului

Instanța de control judiciar

a apreciat în mod corect, că o capacitate mai mică a  bunului vândut,

decât cea stabilită, nu constituie un viciu ascuns, iar eventualele vicii

aparente,care au condus ulterior la reparația bunului, trebuiau sesizate la

recepția produselor, prin diligențele ce se impuneau,or,cumpărătorul a

recepționat bunul  fără a formula obiecțiuni privind calitatea sau

capacitatea acestuia. Întrucât, în speță, nu există motive de anulare sau

constatare a nulității actului juridic, neexistând vicii ascunse ale lucrului

vândut, trebuie promovat pincipiul  juridic al prevalării salvării

efectelor juridice ale actului iar nu al desființării acestuia.

(Secția comercială, decizia nr.2217 din 30 martie 2005)

Reclamanta SC C. I. SRL București a chemat-o în judecată pe

pârâta SC A. SRL Târgu Neamț, pentru a fi obligată la plata unui rest de preț.

Prin sentința civilă nr.114/E din 27 ianuarie 2004, Tribunalul

Neamț,  Secția comercială și contencios administrativ a admis în parte

acțiunea , reținând că reclamanta vânzătoare avea obligația contractuală de a

preda pârâtei cumpărătoare un cutter cu capacitate de 100 l, așa cum s-a

prevăzut în contract, dar în realitate aceasta i-a predat un cutter cu

capacitate de 65 l, fiind în culpă sub acest aspect, astfel că pretențiile

vânzătoarei au fost admise în parte, suma reprezentând  restul din preț

fiind stabilită de instanță pe baza unui calcul de proporție, scăzându-se cât a

achitat pârâta cumpărătoare.

Cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă ca

neîntemeiată, deoarece obiectele cumpărate prin contract formează un lot, iar

faptul că a primit un obiect cu dimensiunea mai mică nu poate duce la rezoluția

contractului  deoarece și cumpărătoarea are o culpă în recepția bunurilor

pentru că nu a depus diligențe sporite.

Prin decizia nr.92 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău,

Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtă, reținând că motivele de apel cât și referirea la dreptul

cumpărătorului de a alege ca un contract să fie în ființă sau nu, nu sunt

pertinente, pentru că principiul juridic este acela că un act juridic trebuie

interpretat în scopul de a produce efecte juridice și nu de a nu produce, or, în

speță, pârâta-cumpărătoare trebuia să verifice dacă bunul prezintă vicii

ascunse, iar pe cele aparente le putea sesiza; astfel că, în mod corect

instanța a menținut contractul și a redus suma ce trebuie plătită de apelanta

cumpărătoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând

hotărârea pronunțată de curtea de apel, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9

și 10 C.proc. civ., solicitând admiterea cererii reconvenționale și respingerea

acțiunii.

Pârâta a susținut că instanța, constatând că bunul livrat nu

coincide cu cel contractat, viciu esențial ce nu putea fi observat la un simplu

examen de suprafață al bunului, trebuia să constate

culpa vânzătorului

și implicit  răspunderea contractuală a acestuia pentru viciile

ascunse ale lucrului vândut, iar în acest context, să admită cererea

reconvențională și să oblige vânzătorul la restituirea a ceea ce a primit din

preț, concomitent

cu întoarcerea bunului în proprietatea

sa, ca efect nemijlocit al opțiunii cumpărătorului pentru rezoluțiunea parțială

a contractului în temeiul art.1355 C. civ.

Recursul nu este fondat.

În baza contractului de vânzare-cumpărare din 8 octombrie

2002, pârâta a cumpărat de la reclamantă o linie tehnologică completă de

utilaje specifice prelucrării produselor din carne, bunurile fiind recepționate

fără formularea vreunor obiecțiuni privind calitatea sau capacitatea acestora.

Întrucât cutterul prezenta o defecțiune, acesta a fost reparat

urgent de reclamanta-vânzătoare, dar pârâta-cumpărătoare a refuzat ridicarea

lui de la unitatea reparatoare, motivând că acesta nu are 100 l, cum s-a

prevăzut în actul de vânzare-cumpărare ci numai 65 l, acest aspect fiind

considerat ca un viciu ascuns al bunului.

Prețul utilajelor de linie tehnologică  a

fost achitat în rate, pârâta având de achitat un rest de plată.

Față de această situație,  curtea de apel

a apreciat că o capacitate mai mică a bunului vândut decât cea stabilită nu

constituie un viciu ascuns, iar eventualele vicii aparente, ce au condus

ulterior la reparații ale bunului puteau fi sesizate prin diligențele ce se

impuneau la recepția produselor.

Astfel fiind, instanța a procedat

corect, reținând și culpa reclamantei, concretizată în vânzarea cu deficiențe a

unuia dintre produse, respectiv a celui care a făcut obiectul prezentului

litigiu, admițând doar în parte acțiunea, dar și respingând cererea

reconvențională, pornind de la principiul juridic al prevalării salvării

efectelor juridice ale actului iar nu al desființării lor, în măsura în care nu

există motive certe și legale de anulare sau constatare a nulității actului.

Ca atare, în speță, nu ne aflăm în prezența

unui viciu ascuns al bunului vândut, așa cum eronat a susținut recurenta , de

asemenea în judecarea cauzei au fost avute în vedere toate probele administrate,

inclusiv adresa unității reparatoare și depoziția martorului, printr-o corectă

interpretare a întregului material probator precum și cu respectarea

dispozițiilor art.1353 C. civ., întrucât art.1352 C. civ. nu este aplicabil în

cauză, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice.

În consecință, având în vedere că recurenta-pârâtă nu a

formulat nici un motiv de nelegalitate a hotărârilor pronunțate în condițiile

art.304 C. proc. civ., recursul  a fost respins ca nefondat.