ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5567/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3596 din 27

aprilie 2004 a Judecătoriei Timișoara a fost respinsă acțiunea formulată de

Cabinetul Individual Dr. N.C.M. împotriva Primăriei Timișoara reprezentată prin

Primar, având ca obiect principal reducerea prețului de vânzare-cumpărare al

spațiului comercial situat în Timișoara, de la suma de 549.075.000 lei la o

valoare reală de circulație, care să fie stabilită pe calea unei expertize de

specialitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a avut în vedere că deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe

prevederile art. 1352 și art. 1353 C. civ., aceste dispoziții nu sunt

aplicabile în cauză. Dimpotrivă, sunt incidente normele speciale cuprinse în

Legea nr. 550/2002, în sensul cărora raportul de evaluare a imobilului supus

vânzării putea fi contestat într-un anumit termen.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1787 din

9 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, avându-se în

vedere de asemenea că în cauză nu sunt incidente prevederile din Codul civil

referitoare la vicii ascunse.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recursul de față, susținând că acțiunea sa nu este de

competența instanței de contencios administrativ, ci a instanței civile, pentru

că reducerea prețului vizează elementele de bază ale contractului, în special

obiectul. Se susține că în contextul în care contractul de vânzare cu Primăria

a fost finalizat prezintă evidente vicii legate de suprafața cât și de prețul

întregului ansamblu de camere și anticamere ale imobilului.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Așa cum rezultă și din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului reclamanta a solicitat reducerea prețului de

vânzare al spațiului comercial situat la adresa menționată, motivând această

solicitare prin inadvertența dintre suprafața spațiului vândut redat în

expertiza efectuată cu ocazia perfectării vânzării și care este diferită de cea

reală, ceea ce s-a evidențiat cu ocazia efectuării altei expertize. Se susține

și că unii coeficienți avuți în vedere la stabilirea prețului, au fost eronați.

Acestea au fost elementele de fapt,

calificate în opinia recurentei drept vicii ascunse.

În cauză nu sunt incidente

prevederile invocate din Codul civil, pentru că art. 1352 se referă în adevăr,

la vicii ascunse, nu are în vedere orice vicii ale lucrului vândut, ci numai

viciile ascunse, pentru că potrivit textului vânzătorul nu răspunde pentru viciile

aparente și despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă. Prin

urmare, viciul poate fi considerat ascuns, numai dacă cumpărătorul nu l-a

recunoscut și, după împrejurări, printr-o verificare normală dar atentă nici nu

putea să-l cunoască.

Lipsa de informare, de experiență

sau nepriceperea cumpărătorului nu sunt de natură a conduce la ideea că viciile

pe care acesta nu le-a putut constata, sunt în adevăr vicii ascunse.

Ca atare, nu subzistă în cauză

temeiurile de drept ale acțiunii, invocate prin recurs. Practic se solicită

reducerea prețului, în raport de o nouă evaluare, efectuată după perfectarea

vânzării, ce are în vedere o suprafață construită redusă și alți coeficienți de

stabilire a prețului. Acesta putea fi contestat în condițiile Legii speciale

nr. 550/2002.

Potrivit art. 8 alin. (3) din

această lege raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare pot fi

contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea

raportului, la secția de contencios administrativ a tribunalului.

Această procedură nu a fost urmată

în termenul și condițiile stabilite de legea specială și s-a apelat la

prevederile menționate din Codul civil, ce nu sunt incidente în cauză, pentru

considerentele arătate.

Așa fiind, cum instanța de apel a hotărât

că se impune menținerea soluției în același sens adoptată de instanța de fond,

rezultă că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

Cabinetul Individual Medical Dr. N.C.M. împotriva deciziei nr. 1787 din 9

septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.