ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1010/2003

La data de 13 martie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 2102 din 15 august 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția Civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 28 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie iar pronunțarea s-a amânat la 13 martie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la 24 februarie 2000 reclamantul D.G.a chemat în judecată pârâții I.M.și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991, pentru ca, prin sentința ce instanța va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 55523/11 din 1 iulie 1999 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza Legii 18/1991.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că este unicul moștenitor al defunctei N.C.E.decedată la 11 februarie 1996 și că acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, conform titlului nr. 16372/20 mai 1999 pentru suprafața de 1,5 ha teren, din care doar 40 m 2 este situat în intravilan. Mai arată reclamanta că N.C.E.a figurat în evidențele cadastrale cu o suprafață totală de 1034 m 2 , iar pentru diferența de 600 m 2 , dreptul de proprietate a fost reconstituit pe numele pârâtului I.V.M., conform titlului de proprietate a cărui nulitate se solicită a se constata. Pârâtul I.M., prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii, întrucât terenul în litigiu I-a fost vândut la 1 mai 1967 împreună cu casa veche de către tatăl său I.V.care a cumpărat, la rându-i, prin chitanță sub semnătură privată de la N.C..

Rejudecând cauza, prin sentința civilă 154 din 9 martie 2001 Judecătoria Pogoanele a respins acțiunea formulată de reclamantul D.G.și continuată de moștenitorii D.G., Ș.D., D.A., C.M., reținând următoarea situație de fapt: terenul în suprafață de 500 m 2 situat în Padina a fost înstrăinat printr-un “act de dare în plată de către Cooperativa Agricolă de Producție “Drumul Păcii” lui N.P.și N. E. în vederea edificării unei construcții, deci sub condiție rezolutorie. Cum condiția rezolutorie nu a fost îndeplinită, actul de dare în plată s-a desființat de drept, și, ca urmare, terenul în cauză a reintrat în patrimoniul CAP, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate constituită în baza Legii 18/1991 procedând la reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel moștenitorii defunctului D.G., criticând soluția primei instanțe, pentru nelegalitate și netemeinicie și reproșând instanței că a reținut o situație de fapt greșită. Prin decizia 671/18 mai 2001 a Tribunalului Buzău, Secția Civilă, instanța de control judiciar ordinar a respins ca nefondat apelul, păstrând motivarea instanței de fond. Și împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului aceeași moștenitori reclamanți, aducând critici referitoare la greșita apreciere în sensul că terenul se mai află în patrimoniul lui I.V.la data deschiderii succesiunii acestuia, deoarece terenul cumpărat de la N.E.a fost dat în schimb CAP Padina pentru un alt teren pe care I.M.și-a edificat construcția.

Se arată că în mod greșit tribunalul reține rezilierea de drept a actului de dare în plată întrucât această sancțiune nu operează de drept, ci trebuie solicitată. În recurs, instanța a schimbat hotărârile pronunțate, modificând decizia 671/18 mai 2001 și sentința civilă 154/9 martie 2001, a admis acțiunea reclamanților și a anulat parțial titlul de proprietate și 55523/1999, respingând cererea reconvențională. Pentru a decide astfel, instanța a apreciat că la data de 1 mai 1967, - data întocmirii chitanței sub semnătură privată între V.I., tatăl pârâtului și N. C. – erau în vigoare dispozițiile Decretului 144/1958, potrivit cu care actele de înstrăinare a terenurilor se fac numai în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, astfel că titlul pârâtului nu este valabil.

Cu această motivare a fost admis recursul și a admis pe fond acțiunea reclamantului, continuată de succesorii acestuia. Împotriva deciziei 2102/15 august 2001 a Curții de Apel Ploiești și în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 din C.proc.civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, apreciind că soluția instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii.

Astfel se susține în dezvoltarea recursului în anulare că potrivit art. 11 din Decretul 144/1958, “înstrăinarea sau împărțeala, prin acte între vii, a terenurilor cu sau fără construcții, proprietate particulară, de pe teritoriul orașelor, comunelor, reședință de raioane, localități balneo-climaterice și a comunelor declarate centre muncitorești, precum și a comunelor în care se vor dezvolta stațiuni balneo-climaterice și centre muncitorești se vor putea face numai cu autorizația prealabilă dată, în condițiile prezentului decret, de către Comitetele executive ale sfaturilor populare”. Interpretarea dată de instanța de recurs este greșită întrucât terenului în cauză nu-i erau aplicabile reglementările mai sus evocate, câtă vreme terenul în litigiu este situat în vatra comunei Padina, localitate care nu se înscrie în nici una din categoriile enumerate de art. 11 din Decretul 144/1958.

În acest sens s-a concluzionat că în mod legal i s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 600 m 2 , așa încât titlul de proprietate al pârâtului este valid, nesusceptibil de nulitate absolută, acest raționament rezultând și din împrejurarea că actul de dare în plată încheiat între Cooperativa Agricolă de Producție “Drumul Păcii” și autorii reclamantului (N.P.și N.E.) a fost realizat sub condiția rezolutorie a edificării unei construcții până la data de 31 decembrie 1970 (a se vedea fila 11 din dosarul 168/2000 al Judecătoriei Pogoanele). Recursul în anulare este întemeiat pentru cele ce urmează: Judecătoria Pogoanele a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute parțiale a unui titlu de proprietate emis în baza Legii 18/1991, întemeiată în drept de către reclamant pe dispozițiile art. 3 din Legea 169/1997.

În rejudecare, prin sentința 154/9 martie 2001, instanța de fond a respins acțiunea, soluție menținută prin respingerea apelului, care însă, în calea de atac a recursului a fost schimbată de instanța de control judiciar, aceasta apreciind în raport de situația de fapt mai sus analizată că, în spiritul edicat de prevederile art. 11 din Decretul 144/1958 translația dreptului de proprietate imobiliară operează numai în temeiul unui act încheiat în formă autentică.

Grație acestei interpretări s-a reținut că terenul nu a ieșit din patrimoniul familiei N., neputând forma obiectul vreunei operațiuni juridice, cu efecte valabile nici în sensul realizării unui schimb între I.V.și Cooperativa Agricolă de Producție și nici al unei vânzări-cumpărări încheiată între cooperativa agricolă de producție și familia N.. În deslușirea raportului juridic dedus judecății, este de precizat că esențială pentru stabilirea cauzei de nulitate invocată de reclamant este analiza naturii juridice a înscrisului sub semnătură privată încheiat între I.V.autorul pârâtului și N.C.(fila 19 dosar 169/2000) și “actul de dare în plată” intervenit între Cooperativa Agricolă de Producție “Padina” și N.C.și E., autorii reclamantului, sub aspectul efectelor translative de proprietate.

În acest sens, corect și legal a stabilit instanța de fond că nu este susceptibil de nulitate absolută titlul pârâtului, față de împrejurarea că terenul situat în comuna Padina nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 11 din Decretul 144/1958, astfel că regimul juridic referitor la îndeplinirea formei autentice și obținerea unei autorizații prealabile înstrăinării nu îi este aplicabil. Cât privește actul de dare în plată, cum acesta este încheiat sub condiția rezolutorie a executării unei construcții până la finele anului 1970, condiție neîndeplinită în speță, sub aspectul regimului juridic este desființat de drept. Condiția – reglementată ca o modalitate a actului juridic – astfel cum este prevăzută în “actul de dare în plată” îmbracă forma juridică a unui pact comisoriu cu aspectele juridice specifice, derogatorii de la prevederile art. 1021 C.civ., astfel că operează de drept.

Concluzionând, cum terenul în litigiu nu se înscrie în nici una din categoriile enumerate de art. 11 din Decretul 144/1958, în atare condiții, vânzarea acestuia și a casei situate pe teren la data de 1 mai 1967, intervenită între N.C., în calitate de de vânzătoare și pârâtului, V.I., în calitate de cumpărător, încheiată sub forma înscrisului sub semnătură privată dobândește efectele translative de proprietate, fiind valabilă. Astfel, cauza de nulitate invocată de reclamantă nu îndrituiește instanța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietatea nr. 55523/1999, motiv pentru care, pentru considerentele expuse va admite recursul în anulare modificând decizia 2102 din 15 august 2001 a Curții de Apel Ploiești, în sensul respingerii recursului declarat de reclamant.

În temeiul art. 314 din C.proc.civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei 2102 din 15 august 2001 a Curții de Apel Ploiești, Secția Civilă. Modifică decizia atacată în sensul respingerii recursului declarat de reclamanții Ș.D., D.A. C.M. și D.G.împotriva deciziei nr. 671 din 18 mai 2001 a Tribunalului Buzău, Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.