ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 149/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

4913/2001 pe rolul Tribunalului București, reclamantul

H.M.D.G. a chemat în judecată pe

pârâtul Municipiul București, prin Primarul general, solicitând restituirea

terenului în suprafață de 399 mp situat în București,  și obligarea la o

despăgubire de 300.000 USD pentru restul de teren în suprafață de 441 mp și

două clădiri demolate.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

cererea este formulată în baza Legii nr. 10/2001, imobilul aparținând mamei

reclamantului conform actului de vânzare-cumpărare nr. 12577/1928, fiind trecut

în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

S-a arătat că autoarea reclamantului

era exceptată de la naționalizare, fiind casnică și soție de medic.

Prin sentința civilă nr. 299 din 4

martie 2002, Tribunalul București , secția a III-a civilă, a respins ca

neîntemeiată acțiunea, reținându-se că, fiind bazată pe Legea nr. 10/2001, este

necesară parcurgerea a două etape, cea administrativă, obligatorie, potrivit

art. 21 alin. (1), art. 5, art. 47 alin. (2) și art. 48 din lege și o etapă de

control judiciar facultativ.

Or, reclamantul s-a adresat direct

instanței de judecată, fără a parcurge inițial etapa administrativă, astfel

încât acțiunea apare ca neîntemeiată.

Reclamantul a declarat apel

împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 7/A din 13 ianuarie 2003 a admis apelul, a

schimbat în tot sentința și, pe fond, a respins acțiunea ca prematur introdusă.

Instanța de apel a reținut că,

potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, persoana juridică deținătoare are

obligația să se pronunțe prin decizie asupra cererii de restituire în natură,

în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, or, în speță,

reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată anterior expirării

acestui termen.

Pe cale de consecință, instanța de

apel a soluționat apelul în baza excepției de prematuritate a cererii de

chemare în judecată.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva acestei decizii, invocând nerespectarea, de către instanță, a

dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001; întrucât pârâtul nu a emis

dispoziția prevăzută în articolul menționat în termen de 60 de zile, de la

notificare, lipsa răspunsului echivalează cu refuzul de a restitui bunul.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată

asupra cererii de restituire în natură, iar conform art. 24 alin. (1) din

aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă,

după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau prin

dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă

persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare

valorii imobilului.

Din interpretarea acestor texte

rezultă, fără echivoc, că lipsa răspunsului de la deținătorul imobilului

echivalează cu refuzul de a restitui bunul, iar consecința juridică pentru

persoana îndreptățită este posibilitatea de a ataca în justiție în termen de 30

de zile.

Ca atare, se impune casarea

hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

H.M.D.G.

împotriva deciziei nr. 7/A din 13

ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează această decizie, precum și

sentința nr. 299 din 4 martie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, și trimite cauza pentru rejudecare în fond la această din urmă

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie

2004.