ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 149/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4913/2001 pe rolul Tribunalului București, reclamantul H.M.D.G. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul general, solicitând restituirea terenului în suprafață de 399 mp situat în București, și obligarea la o despăgubire de 300.000 USD pentru restul de teren în suprafață de 441 mp și două clădiri demolate. În motivarea acțiunii s-a arătat că cererea este formulată în baza Legii nr. 10/2001, imobilul aparținând mamei reclamantului conform actului de vânzare-cumpărare nr. 12577/1928, fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

S-a arătat că autoarea reclamantului era exceptată de la naționalizare, fiind casnică și soție de medic. Prin sentința civilă nr. 299 din 4 martie 2002, Tribunalul București , secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținându-se că, fiind bazată pe Legea nr. 10/2001, este necesară parcurgerea a două etape, cea administrativă, obligatorie, potrivit art. 21 alin. (1), art. 5, art. 47 alin. (2) și art. 48 din lege și o etapă de control judiciar facultativ. Or, reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată, fără a parcurge inițial etapa administrativă, astfel încât acțiunea apare ca neîntemeiată. Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 7/A din 13 ianuarie 2003 a admis apelul, a schimbat în tot sentința și, pe fond, a respins acțiunea ca prematur introdusă. Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, persoana juridică deținătoare are obligația să se pronunțe prin decizie asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, or, în speță, reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată anterior expirării acestui termen. Pe cale de consecință, instanța de apel a soluționat apelul în baza excepției de prematuritate a cererii de chemare în judecată.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând nerespectarea, de către instanță, a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001; întrucât pârâtul nu a emis dispoziția prevăzută în articolul menționat în termen de 60 de zile, de la notificare, lipsa răspunsului echivalează cu refuzul de a restitui bunul. Recursul este fondat.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, iar conform art. 24 alin. (1) din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Din interpretarea acestor texte rezultă, fără echivoc, că lipsa răspunsului de la deținătorul imobilului echivalează cu refuzul de a restitui bunul, iar consecința juridică pentru persoana îndreptățită este posibilitatea de a ataca în justiție în termen de 30 de zile.

Ca atare, se impune casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul H.M.D.G. împotriva deciziei nr. 7/A din 13 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează această decizie, precum și sentința nr. 299 din 4 martie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și trimite cauza pentru rejudecare în fond la această din urmă instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.