ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1153/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței nr.494/CA//P din 30 septembrie 2002 a Curții de

Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de

pensii Bihor și intimatul-reclamant L.T.

Procedura

completă.

S-a

referit că recurenta-pârâtă cât și intimatul-reclamant au solicitat

judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod procedură

civilă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

L.T.

în contradictoriu cu Casa județeană de pensii Bihor, a solicitat

anularea hotărârii nr.2069 din 9 iulie 2001 emisă de      pârâtă

și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiar a

Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Reclamantul

a arătat că s-a născut în perioada de refugiu astfel că,

beneficiază de prevederile legii.

Curtea

de Apel Oradea, prin sentința nr.494/CA/ din 30 septembrie 2002, a admis

acțiunea.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce a durat pe toată perioada

strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea

locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu și

obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în localitatea

în care a fost strămutată.

De

acest regim beneficiază și copilul născut în localitatea în care

părinții au fost strămutați, el având același statut

ca și părinții.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs

și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond,

respingerea acțiunii întrucât reclamantul nu era născut la data

strămutării părinților, situație în care nu avea

domiciliu, de unde să fie strămutat.

Recursul

este nefondat.

Conform

art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea

nr.189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6.09.1940 până la 6.03.1945, a avut de suferit persecuții din

motive etnice, după cum urmează: lit.c) a fost strămutată

în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin

Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr.127/2000 în art.2, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare unui tratat bilateral.

Cum

strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este

o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată

perioada strămutării, în mod legal, instanța a aprobat că

și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de

la data nașterii lui și data retrocedării pământului

românesc.

În

consecință, soluția instanței fiind temeinică și

legală, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod

procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței nr.494/CA/P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.