ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 2010, reclamantul

O.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. pentru ca

în contradictoriu cu aceasta. să se dispună anularea hotărârii nr. 18 din 9

aprilie 2002 și să se recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant că în mod nelegal, pârâta nu i-a recunoscut calitatea de

beneficiar al ordonanței, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a

părinților săi.

Curtea, prin sentința civilă nr.

323, pronunțată la 27 mai 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul O.S.,

a anulat hotărârea nr. 18 din 9 aprilie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor și a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că din interpretarea O.G. nr. 105/1999, art. 1 lit. c) aprobată

prin Legea nr. 189/2000, a rezultat că strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice, a fost o modalitate de persecuție

etnică, că aceasta a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea

persoanei de folosirea locuinței, a bunurilor din localitatea de domiciliu și

obligarea să accepte condițiile ce i-au fost oferite în localitatea în care a

fost strămutată.

În aceste împrejurări, și copiii

născuți în localitatea unde au fost strămutați părinții, au avut același

statut, în sensul că au suferit persecuții în perioada de la naștere, până la

data încetării motivului strămutării, astfel că instanța a apreciat că acțiunea

este întemeiată.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând nelegalitatea și netemeinicia

acesteia.

În esență, s-a susținut că au fost

interpretate greșit prevederile Legii nr. 189/2000, în sensul că nu pot

beneficia de aceste drepturi, copiii care s-au născut ulterior strămutării

părinților.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.

În mod întemeiat s-a reținut că

strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a reprezentat o

modalitate de persecuție etnică a persoanelor, iar acestora le-au fost asimilate,

și cele refugiate, astfel că sub acest ultim aspect, prin H.G.nr. 127/2002,

copilului născut în localitatea unde au fost strămutați părinții, i se

stabilește condiția de refugiat.

Ar fi, de altfel, injust, ca prin

acordarea acestor drepturi părinților care au suferit privațiunile strămutății,

să nu se acorde și copiilor născuți în aceleași condiții, drepturile ce li se

cuvin.

În consecință, Curtea urmează să

respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 323/CA/P din 27 mai 2002, a

Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2003.