ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 2010, reclamantul O.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. pentru ca în contradictoriu cu aceasta. să se dispună anularea hotărârii nr. 18 din 9 aprilie 2002 și să se recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că în mod nelegal, pârâta nu i-a recunoscut calitatea de beneficiar al ordonanței, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi.

Curtea, prin sentința civilă nr. 323, pronunțată la 27 mai 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul O.S., a anulat hotărârea nr. 18 din 9 aprilie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din interpretarea O.G. nr. 105/1999, art. 1 lit. c) aprobată prin Legea nr. 189/2000, a rezultat că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, a fost o modalitate de persecuție etnică, că aceasta a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea locuinței, a bunurilor din localitatea de domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i-au fost oferite în localitatea în care a fost strămutată.

În aceste împrejurări, și copiii născuți în localitatea unde au fost strămutați părinții, au avut același statut, în sensul că au suferit persecuții în perioada de la naștere, până la data încetării motivului strămutării, astfel că instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia. În esență, s-a susținut că au fost interpretate greșit prevederile Legii nr. 189/2000, în sensul că nu pot beneficia de aceste drepturi, copiii care s-au născut ulterior strămutării părinților. Recursul este nefondat. Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.

În mod întemeiat s-a reținut că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a reprezentat o modalitate de persecuție etnică a persoanelor, iar acestora le-au fost asimilate, și cele refugiate, astfel că sub acest ultim aspect, prin H.G.nr. 127/2002, copilului născut în localitatea unde au fost strămutați părinții, i se stabilește condiția de refugiat. Ar fi, de altfel, injust, ca prin acordarea acestor drepturi părinților care au suferit privațiunile strămutății, să nu se acorde și copiilor născuți în aceleași condiții, drepturile ce li se cuvin. În consecință, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 323/CA/P din 27 mai 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2003.