ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței nr.323/CA/P din 27 mai 2002 a Curții de Apel

Oradea.

La

apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura

completă.

S-a

referit că recurenta Casa județeană de Pensii Satu Mare a

solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 pct.2 Cod

procedură civilă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea – Secția

contencios administrativ sub nr.2010, reclamantul O.S. a chemat în

judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor pentru ca în

contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea hotărârii

nr.18/ 9.04.2002 și să se recunoască calitatea de beneficiar al

Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu

modificările și completările ulterioare.

În

motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că în mod

nelegal, pârâta nu i-a recunoscut calitatea de beneficiar al ordonanței,

întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinților

săi.

Curtea,

prin sentința civilă nr.323 pronunțată la 27 mai 2002 a

admis acțiunea formulată de reclamantul O.S., a anulat Hotărârea

nr.18 din 9.04.2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Bihor și a obligat-o să recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din

interpretarea O.G. nr.105/1999 art.1 lit.c aprobată prin Legea nr.

189/2000 a rezultat că strămutarea din localitatea de domiciliu în

alta pe criterii etnice a fost o modalitate de persecuție etnică,

că aceasta a durat pe toată perioada strămutării, constând

în privarea persoanei de folosirea locuinței, a bunurilor din localitatea

de domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i-au fost

oferite în localitatea în care a fost strămutată.

În

aceste împrejurări, și copiii născuți în localitatea unde

au fost strămutați părinții au avut același statut, în

sensul că au suferit persecuții în perioada de la naștere

până la data încetării motivului strămutării astfel că,

instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea – Secția

contencios administrativ a declarat recurs pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

În

esență, s-a susținut că au fost interpretate greșit

prevederile Legii nr.189/2000, în sensul că nu pot beneficia de aceste

drepturi copiii care s-au născut ulterior strămutării

părinților.

Recursul

este nefondat.

Din

verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția

contencios administrativ, este legală și temeinică.

În

mod întemeiat s-a reținut că strămutarea în altă localitate

decât cea de domiciliu a reprezentat o modalitate de persecuție etnică

a persoanelor, iar acestora le-au fost asimilate și cele refugiate, astfel

că sub acest ultim aspect, prin H.G.nr.127/2002 copilului născut în

localitatea unde au fost strămutați părinții i se

stabilește condiția de refugiat.

Ar

fi de altfel injust ca, prin acordarea acestor drepturi părinților

care au suferit privațiunile strămutății să nu se

acorde și copiilor născuți în aceleași condiții,

drepturile ce li se cuvin.

În

consecință, Curtea urmează să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței nr.323/CA/P din 27 mai 2002 a Curții de Apel Oradea, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2003.