ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 235/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată cu nr. 4026 din 24 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul B.V. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii

nr. 7383 din 17 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i

recunoaște calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

În motivare, reclamantul a

arătat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi, expulzați din

localitatea de domiciliu, în anul 1940, din motive etnice.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât

reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților și, deci, nu avea un

domiciliu, de unde să fi fost strămutat.

Prin sentința nr. 583 din 15

decembrie 2003, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, atât din actele dosarului, cât și din

interpretarea actelor normative incidente în cauză, că strămutarea din

localitatea de domiciliu este o modalitate de persecuție etnică constând în

privarea persoanei strămutate, de folosirea locuinței și a bunurilor avute în

localitatea de domiciliu, astfel că, în speță, reclamantul fiind născut în

timpul refugiului părinților săi, a suferit împreună cu aceștia, efectele

strămutării.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând soluția

instanței, în raport cu faptul că reclamantul nefiind născut la data

strămutării, nu avea, deci, un domiciliu de unde să fi fost strămutat, astfel

că nu poate beneficia de prevederile acestei legi.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele

cauzei, se constată că refugiul familiei, din localitatea Mihai Bravu, comuna

Diosig, în comuna Gătaia, județul Timiș, s-a produs ca urmare a ocupării

Ardealului de Nord, în condițiile istorice de la acea dată, neavând relevanță

juridică împrejurarea că reclamantul s-a născut ulterior refugiului și că, prin

urmare, nu și-a schimbat domiciliul, câtă vreme a dobândit prin naștere,

statutul de refugiat, asemenea părinților săi.

De asemenea, nici motivul

vizând condiția capacității juridice a persoanei, la data strămutării, nu poate

fi primit, întrucât dreptul reclamantului-intimat, la beneficiul Legii nr. 189/2000,

a fost stabilit, numai de la nașterea sa, cu acordarea drepturilor legal

cuvenite.

În consecință, prezentul

recurs urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 583 din 15 decembrie

2003, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2005.