ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 235/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată cu nr. 4026 din 24 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 7383 din 17 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i recunoaște calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivare, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi, expulzați din localitatea de domiciliu, în anul 1940, din motive etnice. Pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților și, deci, nu avea un domiciliu, de unde să fi fost strămutat.

Prin sentința nr. 583 din 15 decembrie 2003, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, atât din actele dosarului, cât și din interpretarea actelor normative incidente în cauză, că strămutarea din localitatea de domiciliu este o modalitate de persecuție etnică constând în privarea persoanei strămutate, de folosirea locuinței și a bunurilor avute în localitatea de domiciliu, astfel că, în speță, reclamantul fiind născut în timpul refugiului părinților săi, a suferit împreună cu aceștia, efectele strămutării.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând soluția instanței, în raport cu faptul că reclamantul nefiind născut la data strămutării, nu avea, deci, un domiciliu de unde să fi fost strămutat, astfel că nu poate beneficia de prevederile acestei legi. Recursul este nefondat. Verificându-se actele cauzei, se constată că refugiul familiei, din localitatea Mihai Bravu, comuna Diosig, în comuna Gătaia, județul Timiș, s-a produs ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, în condițiile istorice de la acea dată, neavând relevanță juridică împrejurarea că reclamantul s-a născut ulterior refugiului și că, prin urmare, nu și-a schimbat domiciliul, câtă vreme a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, asemenea părinților săi.

De asemenea, nici motivul vizând condiția capacității juridice a persoanei, la data strămutării, nu poate fi primit, întrucât dreptul reclamantului-intimat, la beneficiul Legii nr. 189/2000, a fost stabilit, numai de la nașterea sa, cu acordarea drepturilor legal cuvenite. În consecință, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 583 din 15 decembrie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.