ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1880/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1880/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
T.A. a chemat în judecată Casa
Județeană de Pensii Bihor, pentru a se dispune anularea hotărârii nr. 2354 din
25 octombrie 2002, emisă de aceasta și obligarea ei să-i recunoască calitatea
de beneficiar a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările
și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că s-a născut în refugiu, astfel că urmează a avea același statut ca și
părinții săi.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința
nr. 605/CA/2002 - P din 2 decembrie 2002, a admis acțiunea, reținând că
strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o
modalitate de persecuție etnică, ce a durat pe toată durata strămutării,
constând în privarea persoanei de folosirea locuinței sale și a tututor
bunurilor din localitatea de domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i
s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată. De acest regim
beneficiază și copilul născut în localitatea în care părinții au fost
strămutați, el având același statut ca și părinții.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea
sentinței și în fond, respingerea acțiunii întrucât, reclamantul nu poate
beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții
din motive etnice, după cum urmează lit. c), a fost strămutată în altă
localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe
criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată
perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul născut în
localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut cu aceștia,
perioada fiind de la data nașterii lui și data retrocedării pământului
românesc.
În consecimță, soluția instanței
fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.
proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană
de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 605/CA/P din 2 decembrie 2002 a
Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 mai 2003.