ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4021/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 26/CA/2003

– P din 13 ianuarie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantului

A.T. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr.

2898 din 22 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea soluției a reținut că

reclamantul s-a născut în timpul refugiul părinților săi, a suferit

consecințele acelui refugiu împreună cu familia sa și ca atare, a dobândit calitatea

de refugiat, atribuită părinților.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând

că reclamantului A.T. nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născut la data strămutării părinților săi

și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fie strămutat în altă localitate,

decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum prevede expres și limitativ

această reglementare.

A mai arătat că legislația română nu

recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului

conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut

viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile, ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și

temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 26/CA/2003 – P din 13

ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 noiembrie 2003.