ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4105/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 mai 2003, reclamanta T.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 5136/2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la 31 august 1942, în Austria. Prin sentința civilă nr. 228/2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, susținând că reclamanta nu are calitate de refugiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

S-a mai arătat că reclamanta nefiind născută la momentul refugierii părinților, nu și-a schimbat domiciliul din cauza persecuției etnice, la care nu a fost supusă. Recurenta a precizat că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput, cu excepția situației în care s-a născut viu și pentru a i se deschide dreptul la moștenire. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului. Aserțiunea recurentei, în sensul că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință a fătului conceput, cu excepția situației privind dreptul la moștenire, nu poate fi primită. Într-adevăr, capacitatea de folosință a persoanei fizice începe, în principiu, de la naștere.

De la această regulă există excepția prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, dacă el se naște viu. Având în vedere că reclamanta s-a născut la data de 31 august 1942, în localitatea Stockeran din Austria, unde se refugiaseră părinții săi, din Oradea, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 228/CA/2003 – P din 26 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.