ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3

iunie 2003 reclamanta  Z.M. a  solicitat anularea hotărârii nr.4960/2003 emisă

de  Casa Județeană de Pensii Bihor  și obligarea pârâtei să recunoască

reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr.189/2000 fiind persoană născută

în timpul refugiului părinților săi, la 20 august 1943 în comuna Sărand județul

Bihor.

Prin sentința civilă nr.272/2003 a Curții

de Apel Oradea-Secția comercială și de  contencios administrativ, acțiunea a

fost admisă.

Impotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen  pârâta susținând că  nu  sunt  întrunite cerințele art.1

lit.c.) din Legea nr.189/2000, deoarece reclamanta nu era născută la data

strămutării părinților. S-a mai arătat că legea română nu recunoaște

capacitatea de folosință în favoarea  fătului conceput, decât  în situația

recunoașterii dreptului la  moștenire.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului

formulat în lumina dispozițiilor art.304

pct.9 C.proc.civ. Curtea

constată că sentința este legală și  temeinică.

Potrivit dispozițiilor art.1 lit.c) din

OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturile

conferite de  acest act normativ persoanele de cetățenie română care, în

perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din

motive etnice fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin HG nr.127/2002 au fost asimilate

persoanelor strămutate și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de

refugiu.                                                                                                                                              Traiul

în refugiu a avut  consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât

asupra părinților cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți

înainte sau în timpul refugiului.

Cum reclamanta s-a născut la data de 20

august 1943 în localitatea Sărand, județul Bihor, unde au fost evacuați părinții

săi în urma Diktatului de la Viena,  curtea de apel a apreciat în mod corect că

acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000.

Susținerea recurentei în sensul că legea

română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea  fătului conceput, nu

poate fi primită.

In principiu, capacitatea de folosință a

persoanei fizice începe de la data nașterii. Art.7 alin.2 din Decretul

nr.31/1954 prevede o excepție, în sensul că este recunoscută capacitatea de

folosință de la concepție, aceasta în situația în care este vorba despre

drepturi și copilul  se naște  viu. Textul nu are o referire expresă la dreptul

la moștenire, astfel cum în mod eronat a susținut recurenta.

Pentru  considerentele expuse  recursul

va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând  motive de casare de ordine

publică a sentinței în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin.2 din C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de  Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva  sentinței

nr.272/CA din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea –Secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  20

ianuarie 2004.