ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 iunie 2003 reclamanta Z.M. a solicitat anularea hotărârii nr.4960/2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr.189/2000 fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la 20 august 1943 în comuna Sărand județul Bihor. Prin sentința civilă nr.272/2003 a Curții de Apel Oradea-Secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă. Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta susținând că nu sunt întrunite cerințele art.1 lit.c.) din Legea nr.189/2000, deoarece reclamanta nu era născută la data strămutării părinților.

S-a mai arătat că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput, decât în situația recunoașterii dreptului la moștenire. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului formulat în lumina dispozițiilor art.304 pct.9 C.proc.civ. Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art.1 lit.c) din OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin HG nr.127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului. Cum reclamanta s-a născut la data de 20 august 1943 în localitatea Sărand, județul Bihor, unde au fost evacuați părinții săi în urma Diktatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000. Susținerea recurentei în sensul că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput, nu poate fi primită.

In principiu, capacitatea de folosință a persoanei fizice începe de la data nașterii. Art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954 prevede o excepție, în sensul că este recunoscută capacitatea de folosință de la concepție, aceasta în situația în care este vorba despre drepturi și copilul se naște viu. Textul nu are o referire expresă la dreptul la moștenire, astfel cum în mod eronat a susținut recurenta. Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinței în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin.2 din C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.272/CA din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea –Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.