ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1967/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

16 august 2003, reclamantul G.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 8411/2003,

emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, fiind persoană

născută în timpul refugiului părinților săi, la data de 15 mai 1943, în

localitatea Homorog, județul Bihor.

Prin sentința civilă nr. 275/2003 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen. Pârâta. susținând că nu sunt întrunite cerințele art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece reclamantul nu era născut la data

strămutării părinților. S-a mai arătat că legea română nu recunoaște capacitatea

de folosință. în favoarea fătului conceput, decât în situația recunoașterii

dreptului la moștenire.

Verificând cauza. în funcție de

motivarea recursului formulat în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a

face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul

în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât

asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți

înainte sau în timpul refugiului.

Cum reclamantul s-a născut la data

de 15 mai 1943, în localitatea Homorog, județul Bihor, unde s-au refugiat

părinții săi în urma Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod

corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Susținerea recurentei, în sensul că

legea română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului

conceput, nu poate fi primită.

În principiu, capacitatea de

folosință a persoanei fizice începe de la data nașterii. Art. 7 alin. (2) din

Decretul nr. 31/1954, prevede o excepție, în sensul că este recunoscută

capacitatea de folosință de la concepție; aceasta, în situația în care este

vorba despre drepturi și copilul se naște viu. Textul nu are o referire expresă

la dreptul la moștenire, astfel cum în mod eronat a susținut recurenta.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de

ordine publică a sentinței, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 275/CA/2003 din 30

iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2004.