ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7054/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 31 octombrie 2003, Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs

împotriva sentinței nr. 434/CA/2003, pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.

În motivarea recursului s-a susținut

că reclamantul C.I. nu era născut la data strămutării părinților săi și ca

urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate,

decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum prevede art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

C.I., prin întâmpinare, a solicitat

respingerea recursului, întrucât, deși s-a născut în refugiu, se consideră

îndreptățit a beneficia de drepturile Legii nr. 189/2000, având calitatea de

refugiat, asemenea părinților săi care erau refugiați.

În cauză, părțile nu au depus acte

noi.

Din ansamblul probelor administrate

la instanța de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința nr.

434/CA din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, prin care s-a admis acțiunea petentului, făcându-se

aplicarea art. 1 lit. c) din O.G. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

este legală.

Instanța de fond a reținut că din

interpretarea art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, art. 2 din H.G. nr. 127/2000,

rezultă că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii

etnice, este o modalitate de persecuție etnică, această persecuție etnică

durând pe toată perioada strămutării.

Pe perioada strămutării, persoana supusă

acestui regim de persecuție etnică, a fost privată de folosirea locuinței sale,

a tuturor bunurilor sale, fiind obligată în același timp, să accepte condițiile

ce au existat în localitatea în care a fost strămutată.

Intimatul-reclamant a avut același statut

juridic, cu părinții săi, ce au suferit persecuții etnice și au fost strămutați

(strămutarea însemnând inclusiv refugiul), suferind aceleași privațiuni, ca și

părinții săi. Mai mult, copilul minor născut în refugiul părinților săi, a avut

domiciliul legal la părinții săi, deci neputându-și alege un alt domiciliu, a

fost obligat, ca și părinții săi, să suporte privațiunile impuse de această

situație, privațiuni datorate persecuțiilor etnice.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

legală, recursul declarat va fi respins, potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 434 din 20 octombrie

2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2004.