ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Primăria Municipiului București prin Primarul General, Regia Autonomă de Transport București – R.A. și intervenientul P.I.împotriva deciziei civile nr.595 A din 21.12.2001 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Primăria Municipiului București prin Primarul General prin consilier juridic O.O., recurenta-pârâtă RATB-RA prin consilierul juridic D.A., recurentul-intervenient P.I., prin avocat B.L., intimații-reclamanți A.C.și M.T.D., prima asistată, secundul reprezentat de avocat C.A.. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Consilierul juridic O.O. a arătat că partea pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă și a lăsat soluția recursurilor la aprecierea instanței. Consilierul juridic D.A. a solicitat admiterea recursului RATB-ului, lăsând la aprecierea instanței soluționarea celorlalte două recursuri. Avocat L.B.a pus concluzii de admiterea recursului formulat de RATB-RA, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului Primăriei Municipiului București și a solicitat admiterea recursului intervenientului P.I.potrivit motivelor dezvoltate în scris. Avocat C.A. a solicitat respingerea recursurilor cu cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.3347/24 mai 2000 reclamanții A.C.V.
și M.T.D. au chemat în judecată Regia Autonomă de Transport București și pe P.I.solicitând să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, Calea Șerban Vodă nr.162, sector 4, compus din teren și construcții și să le plătească echivalentul folosinței bunului începând cu data de 17 octombrie 1995 la zi. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.5421 din 8 iulie 1994 a Judecătoriei Sectorului 4 București – definitivă – a fost anulată operațiunea de înscriere a imobilului în litigiu, proprietatea autorilor lor, C.E.și C.V., de pe lista anexă a Decretului nr.92/1950 și s-a dispus restituirea către moștenitorii acestora.
La data de 11 septembrie 2000 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu P.I., care a chemat în judecată și Consiliul General al Municipiului București și a solicitat să se constate că este singurul proprietar al imobilului în litigiu, compus din 326 mp teren și două corpuri de construcții și să fie obligați pârâții persoane juridice să-i lase în deplină proprietate și posesie bunul. În motivarea cererii intervenientul a arătat că este succesorul legal al defunctei P.S.care la rândul ei este unica moștenitoare a defunctului C.E., decedat la data de 25 octombrie 1970. La data de 7 noiembrie 2000 intervenientul a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Municipiul București reprezentat prin Primarul General în loc de Consiliul General al Municipiului București.
La data de 27 februarie 2001 reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind lipsa de folosință. Tribunalul București – Secția a III-a civilă prin sentința civilă nr.365 din 30 martie 2001 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și a obligat pârâții să lase reclamanților și intervenientului în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, Calea Șerban Vodă nr.162, sector 4. S-a reținut că imobilul în litigiu, compus din 326 mp teren și construcții a fost proprietatea lui C.E.și al V.C.care pentru etajul II, apartamentele 5 și 6 au constituit dotă în favoarea fiicei lor, S.C..
S-a arătat că prin decizia civilă nr.2991 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a reținut că de pe urma defunctei V.C., decedată la data de 4 ianuarie 1954 au rămas ca moștenitori legali E.C., soț supraviețuitor precum și V.L., S.P., descendente de gradul I P., precum și M.C.E., nepoată a fiicei predecedate, V.S.; că succesorul S.P., decedată la data de 21 iunie 1993 este intervenientul P.I.; că succesoarea V.C., decedată la data de 27 mai 1998, este reclamanta A.C.V.; că succesorii V.S. sunt reclamanții. De pe urma defunctului, s-a reținut prin aceeași hotărâre, a rămas ca unică moștenitoare S.P., al cărui succesor este P.I..
S-a precizat că prin sentința civilă nr.5421 din 8 iulie 1994 a Judecătoriei Sectorului 4 București, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.1185 din 26 mai 1997 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, a fost anulată operațiunea de înscriere pe lista anexă a Decretului nr.92/1950 a imobilului în litigiu. Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă prin decizia civilă nr.595/29 decembrie 2001 a respins apelurile declarate de Primăria Municipiului București, Regia Autonomă de Transport București și intervenientul P.I.împotriva sentinței civile nr.365/30.03.2001 a Tribunalului București, Secția a III-a civilă. S-a reținut că Municipiul București prin Primarul General are calitate procesuală pasivă și că reclamanții au calitate procesuală activă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.595 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă a declarat recurs Primăria Municipiului București reprezentată prin Primarul General, susținând că potrivit art.94 din Legea nr.215/2001 nu are calitate procesuală pasivă. Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: În principiu, în acțiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ., calitate procesuală pasivă are posesorul bunului. Prin dispozițiile art.12 pct.4 și 5 din Legea nr.213 din 24 noiembrie 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale.
Art.5 alin.1 din Legea nr.61/1994 a administrației publice locale, în vigoare la data introducerii acțiunii, a stabilit două organe prin care se realizează autonomia locală, respectiv consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București ca autorități deliberative și Primarii, ca autorități executive. Calitatea procesuală de a reprezenta unitatea administrativ teritorială are ambele structuri față de dispozițiile art.42 alin.2 și art.70 alin.2 din Legea nr.61/1991. În speță unitatea administrativ teritorială – Municipiul București a fost citată încă de la instanța de fond prin Primarul General astfel încât reprezentarea în instanță a pârâtei a fost realizată în condițiile legii. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge ca nefondat recursul Primăriei Municipiului București prin Primarul General.
Împotriva deciziei civile nr.595 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă a declarat recurs și intervenientul P.I. solicitând casarea în temeiul art.304 pct.9 și 10 C.proc.civ.și susținând în esență că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților prin raportare la sentința civilă nr.299 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Acest recurs urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată sub nr.6312 din 16 iunie 1999 intervenientul P.I. a chemat în judecată pe A.C.V. și M.T.D. solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctei C.V., decedată la data de 4 ianuarie 1954, precum și că este singurul moștenitor al acesteia.
Judecătoria Sectorului 4 București prin sentința civilă nr.5550 din 26 mai 2000 a respins ca neîntemeiată acțiunea, soluție menținută prin decizia civilă nr.2941 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă și de contencios administrativ și decizia civilă nr.1328 din 4 mai 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă cu motivarea că P.I., descendent de gradul II, nu avea vocație direct la succesiunea bunicii sale materne, precum și că revenea mamei acestuia, P.S.vocație la această moștenire. Din considerentele menționate nu rezultă persoanele care au avut calitatea de succesor al defunctei C.V. Curtea Supremă de Justiție, potrivit art.314 C.proc.civ.hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Astfel la dosar nu au fost depuse certificatul de deces al defunctei C.V. și nici acte de stare civilă din care să rezulte că la succesiunea acesteia au avut vocație C.E.– soț supraviețuitor, V.L., descendentă de gradul I, S.P., descendentă de gradul I, C.V.A.și T.D.M., descendenți de gradul II, prin reprezentarea mamei lor C.E.M. Nu s-au administrat de asemenea dovezi din care să rezulte dacă numai o parte sau toate persoanele cu vocație au acceptat, tacit sau expres, succesiunea acesteia. Față de considerentele menționate Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Împotriva deciziei civile nr.595 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă a declarat recurs și pârâta Regia Autonomă de Transport București, solicitând casarea în temeiul art.304 pct.6 și 7 C.proc.civ.și susținând în esență că nu deține integral bunul revendicat.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Pentru corecta soluționare a acțiunii în revendicare este necesar să se stabilească dacă imobilul ce constituie obiectul cererii – individual determinat – se află în posesia pârâtului. În speță se impune efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă există identitate între bunul ce s-a aflat în patrimoniul V.C.și al lui C.E.anterior aplicării Decretului nr.92/1950, cel naționalizat și cel revendicat există identitate precum și dacă acesta se află în posesia pârâților. Față de considerentele menționate Curtea va admite ca fondat și recursul Regiei Autonome de Transport București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Admite recursurile declarate de intimatul P.I.și pârâta RATB – R.A. Casează decizia nr.595 A din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și sentința civilă nr.365 din 30 martie 2001 a Tribunalului București – Secția a III-a civilă. Trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.