ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2003

S-au luat în examinare

recursurile declarate de pârâtele Primăria Municipiului București prin Primarul

General, Regia Autonomă de Transport București – R.A. și intervenientul

P.I.împotriva deciziei civile nr.595 A din 21.12.2001 a Curții de Apel

București – Secția a III-a civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenta-pârâtă Primăria Municipiului București prin Primarul

General prin consilier juridic O.O., recurenta-pârâtă RATB-RA prin consilierul

juridic D.A., recurentul-intervenient P.I., prin avocat B.L.,

intimații-reclamanți A.C.și M.T.D., prima asistată, secundul reprezentat de

avocat C.A..

Procedura completă.

Curtea, luând act că nu mai

sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.

Consilierul juridic O.O. a

arătat că partea pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă și a

lăsat soluția recursurilor la aprecierea instanței.

Consilierul juridic D.A. a

solicitat admiterea recursului RATB-ului, lăsând la aprecierea instanței

soluționarea celorlalte două recursuri.

Avocat L.B.a pus concluzii

de admiterea recursului formulat de RATB-RA, a lăsat la aprecierea instanței

soluționarea recursului Primăriei Municipiului București și a solicitat

admiterea recursului intervenientului P.I.potrivit motivelor dezvoltate în

scris.

Avocat C.A. a solicitat

respingerea recursurilor cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr.3347/24 mai 2000 reclamanții A.C.V. și M.T.D. au chemat în judecată

Regia Autonomă de Transport București și pe P.I.solicitând să fie obligați

pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în

București, Calea Șerban Vodă nr.162, sector 4, compus din teren și construcții

și să le plătească echivalentul folosinței bunului începând cu data de 17

octombrie 1995 la zi.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.5421 din 8 iulie 1994 a

Judecătoriei Sectorului 4 București – definitivă – a fost anulată operațiunea

de înscriere a imobilului în litigiu, proprietatea autorilor lor, C.E.și C.V.,

de pe lista anexă a Decretului nr.92/1950 și s-a dispus restituirea către

moștenitorii acestora.

La data de 11 septembrie

2000 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu P.I., care a

chemat în judecată și Consiliul General al Municipiului București și a

solicitat să se constate că este singurul proprietar al imobilului în litigiu,

compus din 326 mp teren și două corpuri de construcții și să fie obligați

pârâții persoane juridice să-i lase în deplină proprietate și posesie bunul.

În motivarea cererii

intervenientul a arătat că este succesorul legal al defunctei P.S.care la

rândul ei este unica moștenitoare a defunctului C.E., decedat la data de 25

octombrie 1970.

La data de 7 noiembrie 2000

intervenientul a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu

Municipiul București reprezentat prin Primarul General în loc de Consiliul

General al Municipiului București.

La data de 27 februarie

2001 reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind lipsa de folosință.

Tribunalul București – Secția

a III-a civilă prin sentința civilă nr.365 din 30 martie 2001 a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, a admis acțiunea

și cererea de intervenție în interes propriu și a obligat pârâții să lase

reclamanților și intervenientului în deplină proprietate și posesie imobilul

situat în București, Calea Șerban Vodă nr.162, sector 4.

S-a reținut că imobilul în

litigiu, compus din 326 mp teren și construcții a fost proprietatea lui C.E.și

al V.C.care pentru etajul II, apartamentele 5 și 6 au constituit dotă în

favoarea fiicei lor, S.C..

S-a arătat că prin decizia

civilă nr.2991 din  17 noiembrie 2000 a Tribunalului București, Secția a V-a

civilă și de contencios administrativ a reținut că de pe urma defunctei V.C.,

decedată la data de 4 ianuarie 1954 au rămas ca moștenitori legali E.C., soț

supraviețuitor precum și V.L., S.P., descendente de gradul I P., precum și

M.C.E., nepoată a fiicei predecedate, V.S.; că succesorul S.P., decedată la

data de 21 iunie 1993 este intervenientul P.I.; că succesoarea V.C., decedată

la data de 27 mai 1998, este reclamanta A.C.V.; că succesorii V.S. sunt

reclamanții. De pe urma defunctului, s-a reținut prin aceeași hotărâre, a rămas

ca unică moștenitoare S.P., al cărui succesor este P.I..

S-a precizat că prin

sentința civilă nr.5421 din 8 iulie 1994 a Judecătoriei Sectorului 4 București,

astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.1185 din 26 mai 1997 a

Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, a fost anulată operațiunea de

înscriere pe lista anexă a Decretului nr.92/1950 a imobilului în litigiu.

Curtea de Apel București,

Secția a III-a civilă prin decizia civilă nr.595/29 decembrie 2001 a respins

apelurile declarate de Primăria Municipiului București, Regia Autonomă de

Transport București și intervenientul P.I.împotriva sentinței civile

nr.365/30.03.2001 a Tribunalului București, Secția a III-a civilă.

S-a reținut că Municipiul

București prin Primarul General are calitate procesuală pasivă și că

reclamanții au calitate procesuală activă.

În termen legal, împotriva

deciziei civile nr.595 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția

a III-a civilă a declarat recurs Primăria Municipiului București reprezentată

prin Primarul General, susținând că potrivit art.94 din Legea nr.215/2001 nu

are calitate procesuală pasivă.

Recursul urmează să fie

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

În principiu, în acțiunea

în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ.,

calitate procesuală pasivă are posesorul bunului.

Prin dispozițiile art.12

pct.4 și 5 din Legea nr.213 din 24 noiembrie 1998 privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia în litigiile referitoare la dreptul de

proprietate asupra bunului, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate

de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București

sau de consiliile locale.

Art.5 alin.1 din Legea

nr.61/1994 a administrației publice locale, în vigoare la data introducerii

acțiunii, a stabilit două organe prin care se realizează autonomia locală,

respectiv consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București ca

autorități deliberative și Primarii, ca autorități executive.

Calitatea procesuală de a

reprezenta unitatea administrativ teritorială are ambele structuri față de

dispozițiile art.42 alin.2 și art.70 alin.2 din Legea nr.61/1991.

În speță unitatea

administrativ teritorială – Municipiul București a fost citată încă de la

instanța de fond prin Primarul General astfel încât reprezentarea în instanță a

pârâtei a fost realizată în condițiile legii.

Față de considerentele

menționate, Curtea va respinge ca nefondat recursul Primăriei Municipiului

București prin Primarul General.

Împotriva deciziei civile

nr.595 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă

a declarat recurs și intervenientul P.I. solicitând casarea în temeiul art.304

pct.9 și 10 C.proc.civ.și susținând în esență că greșit a fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților prin raportare la

sentința civilă nr.299 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a

V-a civilă.

Acest recurs urmează să fie

admis ca fondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată

sub nr.6312 din 16 iunie 1999 intervenientul P.I. a chemat în judecată pe

A.C.V. și M.T.D. solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctei C.V.,

decedată la data de 4 ianuarie 1954, precum și că este singurul moștenitor al

acesteia. Judecătoria Sectorului 4 București prin sentința civilă nr.5550 din 26

mai 2000 a respins ca neîntemeiată acțiunea, soluție menținută prin decizia

civilă nr.2941 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului București, Secția a V-a

civilă și de contencios administrativ și decizia civilă nr.1328 din 4 mai 2001

a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă cu motivarea că P.I.,

descendent de gradul II, nu avea vocație direct la succesiunea bunicii sale

materne, precum și că revenea mamei acestuia, P.S.vocație la această moștenire.

Din considerentele

menționate nu rezultă persoanele care au avut calitatea de succesor al

defunctei C.V.

Curtea Supremă de Justiție,

potrivit art.314 C.proc.civ.hotărăște asupra fondului pricinii în toate

cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a

legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Astfel la dosar nu au fost

depuse certificatul de deces al defunctei C.V. și nici acte de stare civilă din

care să rezulte că la succesiunea acesteia au avut vocație C.E.– soț

supraviețuitor, V.L., descendentă de gradul I, S.P., descendentă de gradul I,

C.V.A.și T.D.M., descendenți de gradul II, prin reprezentarea mamei lor C.E.M.

Nu s-au administrat de

asemenea dovezi din care să rezulte dacă numai o parte sau toate persoanele cu

vocație au acceptat, tacit sau expres, succesiunea acesteia.

Față de considerentele

menționate Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva deciziei civile

nr.595 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă

a declarat recurs și pârâta Regia Autonomă de Transport București, solicitând

casarea în temeiul art.304 pct.6 și 7 C.proc.civ.și susținând în esență că nu

deține integral bunul revendicat.

Recursul urmează să fie

admis ca fondat pentru următoarele considerente:

Pentru corecta soluționare

a acțiunii în revendicare este necesar să se stabilească dacă imobilul ce

constituie obiectul cererii – individual determinat – se află în posesia

pârâtului.

În speță se impune

efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă există identitate

între bunul ce s-a aflat în patrimoniul V.C.și al lui C.E.anterior aplicării

Decretului nr.92/1950, cel naționalizat și cel  revendicat există identitate

precum și dacă acesta se află în posesia pârâților.

Față de considerentele

menționate Curtea va admite ca fondat și recursul Regiei Autonome de Transport

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile

declarate de intimatul P.I.și pârâta RATB – R.A.

Casează decizia nr.595 A

din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și

sentința civilă nr.365 din 30 martie 2001 a Tribunalului București – Secția a

III-a civilă.

Trimite cauza spre

rejudecare aceluiași tribunal.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul

General împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2003.