ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6304/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 730 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Timiș, secția

civilă, a fost admisă contestația formulată de B.M.I. și M.I.M. în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara, dispunându-se anularea

deciziei nr. 16 din 7 ianuarie 2003 prin care s-a dispus respingerea cererii de

exercitate a dreptului de preemțiune formulate de reclamante, deoarece nu a

fost înaintată persoanei precizate în Legea nr. 10/2001.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că deși notificările au fost

înregistrate corect la Judecătorie, ele au ajuns din eroare la Primărie, care

în loc să le trimită celor cărora le erau adresate, le-a rezolvat pe fond, prin

respingere fără a avea competență în acest sens.

Apelul

declarat de Primarul municipiului Timișoara împotriva acestei sentințe a fost

respins ca nefondat prin decizia nr. 195 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

S-a

avut în vedere de asemenea că procedura prevăzută de art. 44 din Legea nr. 10/2001

vizează exclusiv persoana fostului chiriaș devenit proprietar în baza Legii nr.

112/1995, astfel că în mod greșit Primarul municipiului Timișoara s-a pronunțat

asupra acestor notificări, în loc de a le comunica persoanelor notificate.

Împotriva

acestei hotărâri, Primarul municipiului Timișoara a declarat recursul de față,

susținând că instanța de apel a dat o greșită interpretare prevederilor

cuprinse în art. 44 din Legea nr. 10/2001 și că prin soluționarea notificării

prin actul administrativ a cărui anulare se solicită, dreptul de preemțiune al

celor în cauză nu a fost încălcat.

Recursul

nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează.

Potrivit

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 chiriașii cărora, în temeiul art. 9

alin. (1)-(4) din Legea nr. 112/1995 li s-a vândut, cu respectarea prevederilor

acestei legi, apartamentele în care locuiau, au dreptul să le înstrăineze sub

orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării

numai persoanei îndreptățită, fost proprietar al acelei locuințe.

În

alin. (3) al aceluiași text se prevede că în termen de 90 de zile de la

intrarea în vigoare a prezentei legi, persoana îndreptățită trebuie să notifice

chiriașului dobânditor intenția de a cumpăra locuința și adresa unde poate fi

găsită.

În temeiul acestor prevederi legale,

contestatoarele au adresat notificări celor 3 familii care au cumpărat parte

din imobilul situat în Timișoara.

Și întrucât notificările au ajuns

din eroare la Primarul municipiului Timișoara, deși erau adresate diverselor

persoane, soț și soție cu domiciliul în Timișoara, Primăria a înțeles să emită

o dispoziție de respingere a cererii de exercitare a dreptului de preemțiune.

Această dispoziție este cu evidență

nelegală, întrucât prevederile legale aplicabile, redate mai sus circumscriu

dreptul de preemțiune al fostului proprietar numai în raport cu noul

proprietar, fost chiriaș al locuinței, fără intervenția sau aportul vreunei

autorități. Așa fiind Primăria nu avea competența de a respinge cererea de

exercitare a dreptului de preemțiune, cu atât mai mult cu cât notificarea nici

nu-i fusese adresată.

De aceea recursul de față urmează a

fi respins, fiind în afara criticii decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului

Timișoara împotriva deciziei civile nr. 195 din 24 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Timișoara.

Obligă recurenta la 2.300.000 lei cheltuieli de

judecată către intimatele – reclamante B.M.I. și M.I.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.