ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7648/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 26 septembrie 2003 la Tribunalul Timiș și precizată la

data de 9 decembrie 203 reclamantul H.A. a solicitat în contradictoriu cu

intimatul Primarul municipiului Timișoara să se dispună anularea dispoziției cu

nr. 1848 din 3 septembrie 2003 prin care a fost respinsă cererea sa de

restituire în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 4301

Timișoara iar pe cale de consecință să i se acorde măsuri reparatorii

reglementate de Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 83 din 27 ianuarie 2004 Tribunalul Timiș a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că dispoziția nr. 1848 din 3 septembrie 2003 a respins

cererea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a completat în termenul prevăzut

de art. 22 din Legea nr. 10/2001 documentația pentru dovedirea calității de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul art. 3 din lege, termenul

prevăzut fiind de decădere și nu de recomandare.

Împotriva acestei sentințe

reclamantul a formulat apel.

Reclamantul arată că la dosarul

cauzei se află toate actele necesare pentru soluționarea favorabilă a

notificării și trebuie luate în seamă chiar dacă au fost depuse direct în fața

instanței.

Termenul prevăzut de art. 22 din

Legea nr. 10/2001 este de recomandare. Mai arată reclamantul că normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 stipulează că în ipoteza

respingerii notificării pentru considerentele nedepunerii în termen a actelor

justificative acestea pot fi depuse și cu ocazia uzitării căilor de atac, după

termenul prevăzut în art. 22 din lege, dacă aceste acte sunt necesare pentru

soluționarea notificării.

Prin decizia nr. 1419 din 17 iunie

2004 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul, a schimbat în totalitate

hotărârea atacată în sensul că a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1848

din 3 septembrie 2003 și a dispus restituirea în natură a imobilului.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că reclamantul are calitate procesuală activă, termenul

prevăzut în art. 22 din lege pentru depunerea documentației este un termen de

recomandare fiind diferit de cel prevăzut în art. 21 pentru depunerea

notificării (care este un termen de decădere).

Reclamantul are posibilitatea să

completeze documentația cu ocazia probatoriului administrat de instanță

Împotriva acestei decizii pârâtul

Municipiul Timișoara prin primar a declarat recurs.

Chiar dacă nu se indică motivul de

casare, prezentarea recursului permite încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurentul susține că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre greșită, termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr.

10/2001 este un termen de decădere.

Recursul nu este fondat și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. va fi respins pentru considerentele

ce vor urma.

În soluționarea recursului, pentru a

răspunde motivului de recurs redat este necesară clarificarea unor probleme de

drept în aplicarea corectă a unor prevederi cuprinse în Legea nr. 10/2001.

Întrucât cererea de restituire a

imobilului formulată prin notificare a fost respinsă pentru că nu s-a dovedit

calitatea de persoană îndreptățită întrucât dosarul nu a fost completat în

termenul prevăzut de lege se impune a se stabili ce se înțelege prin obligația

persoanei de a depune notificarea, actele doveditoare a dreptului de

proprietate în înțelesul legii aplicabile cât și obligația respectării

termenelor stipulate în art. 21 și art. 22 din lege.

Potrivit art. 22 actele doveditoare

ale dreptului de proprietate vor fi depuse ca anexă la notificare într-un

termen ce a fost ulterior prelungit prin lege.

La pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003

de aprobare a normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se

prevede ce se înțelege prin acte doveditoare.

Din analiza formei și conținutului

notificării se constată că aceasta îndeplinește punctual condițiile cerute de

art. 21 din Legea nr. 10/2001.

În cadrul probei cu acte reclamantul

a dovedit la instanța de fond calitatea procesuală activă cât și împrejurarea

că este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr.

10/2001.

Astfel, actele depuse ulterior

soluționării notificării prin dispoziția nr. 1848 din 3 septembrie 2003 fiind

folosite ca mijloc de probă cu ocazia acțiunii introductive la instanță

determinată de refuzul soluționării favorabile a acesteia îndeplinesc

condițiile prevăzute de art. 22.1 din H.G. nr. 498/2003.

De asemenea se observă că art. 22

din Legea nr. 10/2001 nu menționează expres că termenul de 18 luni (prelungit

ulterior prin lege) este un termen de decădere.

Așa fiind, recursul va fi respins

pentru considerentele prezentate.

Deoarece pârâtul a căzut în

pretenții prin respingerea recursului și reclamantul a solicitat cheltuieli de

judecată, rezultând culpa procesuală, urmează a obliga pârâtul la plata sumei

de 200 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Municipiul Timișoara prin primar împotriva deciziei nr. 1419 din 17

iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Obligă pe pârâtul Municipiul

Timișoara să plătească reclamantului H.A. suma de 200 lei RON cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.