ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7648/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 septembrie 2003 la Tribunalul Timiș și precizată la data de 9 decembrie 203 reclamantul H.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Timișoara să se dispună anularea dispoziției cu nr. 1848 din 3 septembrie 2003 prin care a fost respinsă cererea sa de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 4301 Timișoara iar pe cale de consecință să i se acorde măsuri reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 83 din 27 ianuarie 2004 Tribunalul Timiș a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că dispoziția nr. 1848 din 3 septembrie 2003 a respins cererea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a completat în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 documentația pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul art. 3 din lege, termenul prevăzut fiind de decădere și nu de recomandare. Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel. Reclamantul arată că la dosarul cauzei se află toate actele necesare pentru soluționarea favorabilă a notificării și trebuie luate în seamă chiar dacă au fost depuse direct în fața instanței. Termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este de recomandare.

Mai arată reclamantul că normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 stipulează că în ipoteza respingerii notificării pentru considerentele nedepunerii în termen a actelor justificative acestea pot fi depuse și cu ocazia uzitării căilor de atac, după termenul prevăzut în art. 22 din lege, dacă aceste acte sunt necesare pentru soluționarea notificării. Prin decizia nr. 1419 din 17 iunie 2004 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul, a schimbat în totalitate hotărârea atacată în sensul că a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1848 din 3 septembrie 2003 și a dispus restituirea în natură a imobilului. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că reclamantul are calitate procesuală activă, termenul prevăzut în art. 22 din lege pentru depunerea documentației este un termen de recomandare fiind diferit de cel prevăzut în art. 21 pentru depunerea notificării (care este un termen de decădere).

Reclamantul are posibilitatea să completeze documentația cu ocazia probatoriului administrat de instanță Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul Timișoara prin primar a declarat recurs. Chiar dacă nu se indică motivul de casare, prezentarea recursului permite încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre greșită, termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere. Recursul nu este fondat și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. va fi respins pentru considerentele ce vor urma. În soluționarea recursului, pentru a răspunde motivului de recurs redat este necesară clarificarea unor probleme de drept în aplicarea corectă a unor prevederi cuprinse în Legea nr. 10/2001.

Întrucât cererea de restituire a imobilului formulată prin notificare a fost respinsă pentru că nu s-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită întrucât dosarul nu a fost completat în termenul prevăzut de lege se impune a se stabili ce se înțelege prin obligația persoanei de a depune notificarea, actele doveditoare a dreptului de proprietate în înțelesul legii aplicabile cât și obligația respectării termenelor stipulate în art. 21 și art. 22 din lege. Potrivit art. 22 actele doveditoare ale dreptului de proprietate vor fi depuse ca anexă la notificare într-un termen ce a fost ulterior prelungit prin lege. La pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede ce se înțelege prin acte doveditoare.

Din analiza formei și conținutului notificării se constată că aceasta îndeplinește punctual condițiile cerute de art. 21 din Legea nr. 10/2001. În cadrul probei cu acte reclamantul a dovedit la instanța de fond calitatea procesuală activă cât și împrejurarea că este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001. Astfel, actele depuse ulterior soluționării notificării prin dispoziția nr. 1848 din 3 septembrie 2003 fiind folosite ca mijloc de probă cu ocazia acțiunii introductive la instanță determinată de refuzul soluționării favorabile a acesteia îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 22.1 din H.G. nr. 498/2003. De asemenea se observă că art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu menționează expres că termenul de 18 luni (prelungit ulterior prin lege) este un termen de decădere.

Așa fiind, recursul va fi respins pentru considerentele prezentate. Deoarece pârâtul a căzut în pretenții prin respingerea recursului și reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată, rezultând culpa procesuală, urmează a obliga pârâtul la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Timișoara prin primar împotriva deciziei nr. 1419 din 17 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Obligă pe pârâtul Municipiul Timișoara să plătească reclamantului H.A. suma de 200 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.