ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3248/2006

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Timișoara care prin dispoziția nr. 1860 din 12 august 2004 i-a respins notificarea de restituire în natură a terenului situat în Timișoara, în suprafață de 468 mp și înscris în C.F. nr.top. 22841/1/2. A solicitat anularea acestei dispoziții, și obligarea Statului Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara la restituirea în natură a acestui imobil. Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 626/PI din 6 aprilie 2005 a admis în parte contestația. A dispus anularea dispoziției nr. 1860 din 12 august 2004 și a obligat pe primar să pronunțe o dispoziție pe fondul notificării.

A fost respinsă contestația față de Consiliul Local al Municipiului Timișoara. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că reclamantei i s-a respins notificarea pentru că nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită deși i s-au adresat două scrisori cu invitația să depună actele doveditoare. S-a reținut de asemenea că termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea actelor, în interpretarea dată de art. 23 pct. 1 din Normele Metodologice de aplicare a legii, nu este un termen de decădere, ca urmare, s-a constatat că reclamanta a depus în instanță sentința civilă nr. 875/PI/1995 a Tribunalului Timiș irevocabilă, în care se reține calitatea acesteia de fostă proprietară împreună cu tatăl ei, P.Ș.

asupra unei suprafețe de 952 mp din care, prin hotărârea menționată, i s-au restituit doar suprafețele de 484 mp, respectiv 240 mp. Prin notificarea adresată Primarului municipiului Timișoara reclamanta a solicitat restituirea restului de teren de 468 mp cu privire la care s-a făcut dovada că este transcris în C.F. sub titulatura de „grădină” în str. B. și pe care nu este deschisă nici o finanțare pentru sistematizare. Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1780 din 10 octombrie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de primarul municipiului Timișoara, constatându-se că termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu este un termen de decădere și s-a făcut dovada că reclamanta este persoană îndreptățită la restituire.

S-a mai reținut ca neîntemeiată susținerea că actele depuse în instanță nu pot fi admise ca probă o soluție de respingere pe acest motiv fiind contrară spiritului Legii nr. 10/2001, lege cu caracter reparator. Împotriva acestei hotărâri Primarul municipiului Timișoara a declarat în termen legal recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. criticând soluția potrivit căreia termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 este de decădere și nu de recomandare. Recursul este nefondat și se a respinge pentru următoarele considerente. Instanțele au făcut o corectă interpretare a textelor din legea specială când au apreciat că termenul de depunere a actelor doveditoare în susținerea notificării este de recomandare și chiar dacă soluția primarului de respingere a notificării a fost corectă pentru motivul arătat, ea nu se mai justifică câtă vreme în instanță în calea de atac prevăzută de lege împotriva dispoziției s-a făcut această dovadă.

O altă interpretare, restrictivă, nu ar conduce la realizarea scopului legii, acela de reparare a nedreptăților săvârșite pe perioada acoperită de dispozițiile legii. De altfel legea prevede obligativitatea depunerii actului până la momentul rezolvării notificării (art. 23). Or, notificarea se consideră rezolvată după epuizarea căilor de atac prevăzute de această procedură specială și ca urmare depunerea actelor doveditoare în faza procedurii judiciare nu poate fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 1780 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.