ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5215/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 4 aprilie 2006, reclamantul K.N. a chemat în judecată pârâții Primarul municipiului Timișoara, Primăria municipiului Timișoara, Consiliul local Timișoara și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor contestând legalitatea dispoziției nr. 540 din 23 februarie 2006 a primarului municipiului Timișoara, solicitând anularea acesteia, obligarea Primăriei municipiului Timișoara la acordarea măsurilor reparatorii potrivit Legii nr.10/2001 pentru imobilul situat în Timișoara, județul Timiș, înscris în C.F. colectiv 56935, nr.top 29317, C.F. individuală nr. 6119 Timișoara, în cazul în care restituirea integrală în natură nu este posibilă.

În motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2, art. 12 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a arătat că prin dispoziția mai sus menționată s-au respins notificările depuse de autoarea reclamantului și anume, K.A. prin mandatar H.T. (nr. 360 și 361 din 4 septembrie 2001) prin care s-a solicitat restituirea în natură a apartamentelor 1 și 2 situate în Timișoara, sau acordarea de despăgubiri în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, reținându-se că notificatoarea nu avea capacitate de folosință la data înregistrării cererii, fiind decedată (16 august 2001). S-a respins totodată și cererea prin care reclamantul, prin mandatar a solicitat restituirea parcelei de teren nr. 13190/2 în suprafață de 143 mp, cu motivarea că aceasta nu a fost introdusă în termenul și, cu respectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 2278 din 11 septembrie 2006, Tribunalul Timiș a admis în parte contestația, a anulat dispoziția nr. 540 din 23 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara și a dispus emiterea unei noi dispoziții în vederea soluționării notificărilor înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc sub nr. 360 și 361 din 4 septembrie 2001 precum și a cererii înregistrate sub nr. D 72003-001136 din 11 martie 2003. A respins în rest contestația. A respins contestația formulată în contradictoriu cu intimatele Primăria municipiului Timișoara, Consiliul local al municipiului Timișoara și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece acești pârâți nu au calitate procesuală pasivă în cauză, decizia contestată fiind emisă de primarul municipiului Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în raport de prevederile art. 71 C. proc. civ. potrivit cu care „mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil și dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului”, mandatarul H.T. avea calitatea conferită de lege de a depune notificările nr. 360 și 361 din 4 septembrie 2001 privind restituirea imobilului în litigiu, chiar dacă la data înregistrării acestora, mandanta K.A. decedase. S-a stabilit, pe cale de consecință, că reclamantul în calitate de unic moștenitor al defunctei este îndreptățit să continue demersul inițiat de mama sa, prin mandatar, în vederea soluționării notificărilor prin care s-a solicitat restituirea imobilului, ce a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 223/1974.

Prin încheierea nr. 2278/PI dată la 23 octombrie 2006 de aceeași instanță, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ. s-a admis cererea reclamantului K.N. și s-a dispus obligarea pârâtului primarul municipiului Timișoara la plata sumei de 2000 lei/RON cheltuieli de judecată către contestator. S-a respins cererea formulată față de celelalte părți, în raport de împrejurarea că acțiunea în contradictoriu cu acestea a fost respinsă, iar obligarea la plata cheltuielilor de judecată poate fi făcută, doar față de partea care cade în pretenții, conform art. 274 C. proc. civ. Împotriva sentinței Tribunalului Timiș a declarat apel pârâtul primarul municipiului Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate privind greșita interpretare dată de instanța de fond prevederilor art. 71 C. proc.

civ. referitor la valabilitatea mandatului, în raport de dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 31/1954, în sensul că, în realitate, contrar soluției instanței, autoarea contestatorului și anume K.A. era lipsită de capacitate de folosință, ca urmare a decesului acesteia la 16 august 2001, anterior înregistrării notificărilor, la 4 septembrie același an. S-a mai susținut de către apelant că, în mod legal prin dispoziția contestată s-a respins cererea reclamantului K.N., prin mandatar M.E. referitor la restituirea parcelei nr. 13190/2 privind terenul în suprafață de 143 mp, cu motivarea că aceasta a fost tardiv introdusă, peste termenul legal care a expirat la 14 februarie 2002, față de momentul depunerii cererii, 11 martie 2003. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 577 dată la 20 decembrie 2006 a păstrat soluția și motivarea Tribunalului Timiș, respingând ca nefondat apelul pârâtului primarul municipiului Timișoara.

Astfel s-a reținut incidența prevederilor art. 1539, art. 1559 C. civ., art. 71 C. proc. civ. conform cu care, mandatarul este îndatorat să execute mandatul dat cât timp este însărcinat cu aceste atribuțiuni, fiind răspunzător pentru eventualele daune ce le-ar putea cauza prin neîndeplinirea mandatului, în condițiile în care acesta nu încetează prin moartea mandantului. S-a concluzionat că executarea mandatului primit de mandatarul H.T. și după moartea mandantei a fost acceptată tacit de către reclamant în calitate de moștenitor, acceptare pe care și-a exprimat-o expres și în prezent. La 31 iulie 2007, petentul K.N. a solicitat, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ. completarea hotărârii în sensul soluționării și a cererii privind, acordarea cheltuielilor de judecată, cerute de acesta prin întâmpinarea de la fila 18 dosar 7235/59/2006 al Curții de Apel Timișoara.

Prin decizia nr. 91 din 21 februarie 2007, aceeași instanță a admis cererea petentului și a completat dispozitivul deciziei civile nr. 577 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, în sensul că a dispus „obligarea pârâtului–apelant primarul municipiului Timișoara să plătească intimatului-reclamant K.N. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată. Împotriva hotărârii Curții de Apel Timișoara a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Timișoara, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., în sensul că instanța de fond „și-a depășit atribuțiile soluționând și completarea cererii de restituire a imobilului cu restituirea parcelei nr. 13190/2 privind terenul în suprafață de 143 mp, deoarece aceasta era tardiv depusă și că, în mod greșit s-a admis cererea privind obligarea primarului municipiului Timișoara la plata cheltuielilor de judecată, reclamantul fiind culpabil pentru depășirea termenului legal de depunere a notificării cu privire la această din urmă cerere. Recursul este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce succed: La data de 4 septembrie 2001 K.A. a formulat notificările nr. 360 și 361, adresându-se Primăriei municipiului Timișoara și Prefecturii Timiș, cereri prin care aceasta a solicitat restituirea în natură a apartamentelor 1 și 2 situate în Timișoara, înscrise în C.F.

nr. 56935, top 29317 sau acordarea de despăgubiri. Cererea formulată ulterior, respectiv la 11 martie 2003 de către K.N., prin care s-a arătat că notificările de mai sus vizează nu numai apartamentele individualizate, ci și parcela nr. 13190/2 în suprafață de 143 mp este tardivă în raport de termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, termenul inițial de 6 luni fiind ulterior prelungit succesiv cu câte trei luni, prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, acesta expirând la 14 februarie 2002, deci la un an după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Este de observat că referitor la acest aspect, dispoziția nr. 540 emisă de Primarul municipiului Timișoara este legală, așa încât art. 3 al acesteia, prin care s-a respins cererea înregistrată sub nr. D 72008- 001136 privind restituirea parcelei nr. 13190/2 va fi menținut de Înalta Curte de Casație și Justiție, motivul de recurs vizând „depășirea atribuțiilor” de către instanța de fond care a soluționat această cerere, fiind întemeiat. Ca atare, nici obligarea pârâtului Primarul municipiului Timișoara la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei către recurentul-reclamant K.N. nu poate fi menținută, întrucât nu rezultă culpa procesuală a pârâtului și, în mod nelegal instanța a aplicat prevederile art. 274 C. proc.

civ., reclamantul fiind acela care a depășit termenul legal al depunerii cererii. În consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 91 din 21 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, pe care o va modifica în sensul că se va respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 577/2006 al aceleiași instanțe. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza primă și alin. (3) C. proc. civ., instanța va admite recursul pârâtului, va modifica decizia Curții de Apel Timișoara, va admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței Tribunalului Timiș, pe care o va schimba în parte, în sensul celor de mai sus. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 577 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică decizia menționată. Admite apelul pârâtului, declarat împotriva sentinței civile nr. 2278 din 11 septembrie 2006 a Tribunalului Timiș. Schimbă în parte sentința, în sensul că de la anularea dispoziției nr. 540 din 23 februarie 2006 se exceptează art. 3. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei nr.91 din 21 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara pe care o modifică, în sensul că respinge cererea privind completarea dispozitivului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.