ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8714/2005

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 731 din 12 septembrie 2003, Tribunalul Timișoara, secția civilă, a admis contestația formulată de B.M.I. și M.I.M. în contradictoriu cu Primarul municipiului Timișoara și a dispus anularea Deciziei nr. 217 din 18 februarie 2003 prin care s-a respins cererea acestora de exercitare a dreptului de preemțiune, potrivit Legii nr. 10/2001 la cumpărarea apartamentelor nr. 1, 2, 3, 7 și 17 situate în Timișoara, înscrise în C.F.

Timișoara, nr. top 4906. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că deși notificările au fost înregistrate la Judecătoria Timișoara, Biroul Executorilor Judecătorești, pe numele celor care au cumpărat apartamentele în temeiul Legii nr. 112/1995 și care făceau obiectul dreptului de preemțiune, din eroare, aceste notificări au fost expediate Primăriei municipiului Timișoara reprezentată de Primar care, deși trebuia să trimită notificările celor cărora le erau adresate, le-a rezolvat pe fond, prin respingere, fără a avea competență în acest sens.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 206 din 2 decembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 731 din 12 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Timișoara, secția civilă, cu motivarea că procedura prevăzută de art. 44 din Legea nr. 10/2001 vizează exclusiv persoana fostului chiriaș devenit proprietar în baza Legii nr. 112/1995, așa încât în mod greșit Primarul municipiului Timișoara s-a pronunțat asupra notificărilor formulate de B.M.I. și M.I.M., în loc de a le comunica persoanelor notificate.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs Consiliul local al municipiului Timișoara și Primarul municipiului Timișoara, care au susținut, în esență, că instanța de apel a dat o greșită interpretare prevederilor art. 44 din Legea nr. 10/2001 și că prin soluționarea notificării prin actul administrativ a cărui anulare se solicită, dreptul de preemțiune al contestatoarelor nu a fost încălcat. Recursul este nefondat pentru considerentele care succed. Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, chiriașii cărora, în temeiul art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr. 112/1995 li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau, au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării, numai persoanei îndreptățite, fost proprietar al acelei locuințe.

Alin. (3) al aceluiași text de lege prevede că în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 persoana îndreptățită trebuie să notifice chiriașului dobânditor intenția de a cumpăra locuința și adresa unde poate fi găsită. În temeiul acestor prevederi legale, contestatoarele au adresat notificări chiriașilor cumpărători ai apartamentelor nr. 1, 2, 3, 7 și 17 situate în imobilul din Timișoara, care, din eroare, au ajuns la Primarul municipiului Timișoara. Acesta, prin Dispoziția nr. 217 din 18 februarie 2003, a respins cererile formulate de contestatoare privind exercitarea dreptului de preemțiune cu privire la apartamentele menționate. Această dispoziție este cu evidență nelegală întrucât prevederile legale aplicabile, mai sus menționate, circumscriu dreptul de preemțiune al fostului proprietar numai în raport cu noul proprietar, fost chiriaș al locuinței, fără intervenția sau aportul vreunei alte autorități.

Așa fiind, Primarul municipiului Timișoara nu avea competența de a respinge cererea de exercitare a dreptului de preemțiune, cu atât mai mult cu cât notificarea nici nu-i fusese adresată. Având în vedere temeiurile arătate, recursul urmează a fi respins ca nefondat iar recurentul Consiliul local al municipiului Timișoara, în temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligat la plata, către intimatele-contestatoare, a cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat Consiliul local al municipiului Timișoara și Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 206 din 2 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Obligă pe recurentul Consiliul local al municipiului Timișoara să plătească intimaților solidari M.I.M. și B.M.I. suma de 2413 R O N cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2005.