ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8714/2005

Deliberând asupra recursului civil

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 731 din 12

septembrie 2003, Tribunalul Timișoara, secția civilă, a admis contestația

formulată de B.M.I. și M.I.M. în contradictoriu cu Primarul municipiului

Timișoara și a dispus anularea Deciziei nr. 217 din 18 februarie 2003 prin care

s-a respins cererea acestora de exercitare a dreptului de preemțiune, potrivit

Legii nr. 10/2001 la cumpărarea apartamentelor nr. 1, 2, 3, 7 și 17 situate în

Timișoara, înscrise în C.F. Timișoara, nr. top 4906.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că deși notificările au fost înregistrate la Judecătoria

Timișoara, Biroul Executorilor Judecătorești, pe numele celor care au cumpărat

apartamentele în temeiul Legii nr. 112/1995 și care făceau obiectul dreptului

de preemțiune, din eroare, aceste notificări au fost expediate Primăriei

municipiului Timișoara reprezentată de Primar care, deși trebuia să trimită

notificările celor cărora le erau adresate, le-a rezolvat pe fond, prin

respingere, fără a avea competență în acest sens.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

prin decizia nr. 206 din 2 decembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat

de Primarul municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 731 din 12

septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Timișoara, secția civilă, cu motivarea

că procedura prevăzută de art. 44 din Legea nr. 10/2001 vizează exclusiv persoana

fostului chiriaș devenit proprietar în baza Legii nr. 112/1995, așa încât în

mod greșit Primarul municipiului Timișoara s-a pronunțat asupra notificărilor

formulate de B.M.I. și M.I.M., în loc de a le comunica persoanelor notificate.

Împotriva acestei din urmă decizii

au declarat recurs Consiliul local al municipiului Timișoara și Primarul

municipiului Timișoara, care au susținut, în esență, că instanța de apel a dat

o greșită interpretare prevederilor art. 44 din Legea nr. 10/2001 și că prin

soluționarea notificării prin actul administrativ a cărui anulare se solicită,

dreptul de preemțiune al contestatoarelor nu a fost încălcat.

Recursul este nefondat pentru

considerentele care succed.

Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, chiriașii cărora, în temeiul art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr.

112/1995 li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi,

apartamentele în care locuiau, au dreptul să le înstrăineze sub orice formă

înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării, numai

persoanei îndreptățite, fost proprietar al acelei locuințe.

Alin. (3) al aceluiași text de lege

prevede că în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001 persoana îndreptățită trebuie să notifice chiriașului dobânditor

intenția de a cumpăra locuința și adresa unde poate fi găsită.

În temeiul acestor prevederi legale,

contestatoarele au adresat notificări chiriașilor cumpărători ai apartamentelor

nr. 1, 2, 3, 7 și 17 situate în imobilul din Timișoara, care, din eroare, au

ajuns la Primarul municipiului Timișoara. Acesta, prin Dispoziția nr. 217 din

18 februarie 2003, a respins cererile formulate de contestatoare privind

exercitarea dreptului de preemțiune cu privire la apartamentele menționate.

Această dispoziție este cu evidență

nelegală întrucât prevederile legale aplicabile, mai sus menționate,

circumscriu dreptul de preemțiune al fostului proprietar numai în raport cu

noul proprietar, fost chiriaș al locuinței, fără intervenția sau aportul

vreunei alte autorități.

Așa fiind, Primarul municipiului

Timișoara nu avea competența de a respinge cererea de exercitare a dreptului de

preemțiune, cu atât mai mult cu cât notificarea nici nu-i fusese adresată.

Având în vedere temeiurile arătate,

recursul urmează a fi respins ca nefondat iar recurentul Consiliul local al

municipiului Timișoara, în temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligat la

plata, către intimatele-contestatoare, a cheltuielilor de judecată ocazionate

în recurs, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

Consiliul local al municipiului Timișoara și Primarul municipiului Timișoara

împotriva deciziei nr. 206 din 2 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă.

Obligă pe recurentul Consiliul local

al municipiului Timișoara să plătească intimaților solidari M.I.M. și B.M.I.

suma de 2413 R O N cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 3 noiembrie 2005.