ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1506/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față,

reține următoarele:

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2603 din 29

noiembrie 2007, a respins contestația formulată de contestatorii T.H.C., T.R.D.

și T.G.O., în contradictoriu cu intimatul-emitent Primarul Municipiului

Timișoara, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, apartamentele, în

număr de trei, din compunerea imobilului, obiect al notificării, au fost

înstrăinate chiriașilor în condițiile Legii nr. 112/1995 existând în acest sens

contractele de vânzare-cumpărare nr. 9765 din 21 octombrie 1996, 11194 din 23

decembrie 1996, 11569 din 16 februarie 1997 și 12771 din 10 aprilie 1997,

cumpărătorii de bună-credință înscriindu-și dreptul de proprietate în C.F. Că,

notificatorii-contestatori nu au făcut dovada anulării contractelor de

vânzare-cumpărare de către instanță.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 54 din

28 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții, T.H.C.,

T.R.D. și T.G.O., prin mandatar M.A., împotriva sentinței civile nr. 2603 din

29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, foștii chiriași

au dobândit legal cele trei apartamente ale imobilului în litigiu, în virtutea

Legii nr. 112/1995, și înscrierea dreptului în C.F. 1997. În atare situație,

nefiind posibilă restituirea în natură a niciunei părți din imobilul din C.F.

4381 Timișoara, pentru întreg mobilul, la data emiterii dispoziției 11 mai 2007,

s-a propus acordarea de despăgubiri și sesizarea în acest sens a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII, art. 16 alin. (2)

al Legii nr. 247/2005.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs

reclamanții T.H.C., T.R.D. și T.G.O., criticând-o ca fiind nelegală, invocând

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de apel prin decizia pronunțată, face referire doar cu

privire la faptul că foștii chiriași au dobândit legal cele trei apartamente,

însă nu face referire la operațiunea de partajare a folosinței terenului ca

parte comună indiviză a construcției.

- Terenul înscris în C.F. 4381 Timișoara nr. top 70137014 este ilegal

intabulat în C.F. 4381 partea a II-a pct. 4 cât și dezmembrarea terenului este

ilegală în raport cu art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, H.G. nr. 11

din 20 ianuarie 1997, art. 33.

- Instanța de apel nu menționează la ce punct din C.F 4381 Timișoara nr.

top 7013, 7014 este înscris Statul Român ca proprietar al terenului dat în

folosință foștilor chiriași care au cumpărat apartamentele imobilului în

litigiu, în condițiile Legii nr. 112/1995.

- Greșit instanța de apel a respins petitul cererii, prin care s-a

solicitat anularea actului juridic de dezmembrare din anul 1997, pentru

considerentul că s-a făcut cu depășirea legală a temeiului prevăzut de art. 45

alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.

Prin notificările formulate în perioada august-noiembrie 2001 și

adresate Primarului Municipiului Timișoara prin mandatara lor M.A., reclamanții

T.H.C., T.R.D. și T.G.O. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat

în Timișoara, compus din vilă, curte grădină, înscris în C.F. 4381 Timișoara,

nr. top 7013 și nr. top 7014.

Prin dispoziția nr. 1617 din 11 mai 2007, cererea reclamanților a fost respinsă

pentru că imobilul în litigiu a făcut obiectul unor proceduri legale de

înstrăinare care nu au fost anulate până la data emiterii mai sus menționatei

dispoziții.

În perioada 1996 – 1997 au fost vândute celor trei foști chiriași

apartamentele deținute de aceștia. Această operație n-a fost posibilă de

înscris în C.F. decât după împărțirea construcției și atribuirea în folosință a

terenului făcută în 1997 de către Statul Român ca unic proprietar al terenului

la acea vreme.

În C.F. 4381 Timișoara, în partea I privind deservirea proprietății s-a

menținut că părțile comune indivize ce au aparținut celor trei apartamente, au

fost printre altele, atât terenul construit cât și neconstruit. Tocmai de

aceea, în mod necesar s-a impus partajul folosinței terenului pentru a fi

corect individualizat fiecare apartament, în vederea intabulării în C.F.

colectiv și în cărțile funciare individuale așa cum prevăd dispozițiile art. 44

și art. 45 din Legea nr. 7/1996.

Fiind vorba de atribuirea doar în folosință a unor părți din terenul

construcției, ocupat sau liber, în favoarea cumpărătorilor apartamentelor și nu

de atribuirea lor în proprietate, statul a rămas proprietar al acestui drept.

Prin urmare, dezmembrarea terenului s-a făcut cu respectarea condițiilor

prevăzute de art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 33 din H.G. nr.

11/1997.

Instanța de apel în mod judicios a procedat și atunci când a analizat

petitul din acțiunea reclamanților pentru anularea actului juridic de

dezmembrare din anul 1997, statuând că formularea acestuia s-a făcut la data de

22 iunie 2007, deci cu depășirea legală a termenului prevăzut de art. 45 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de

recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, se va respinge recursul ca

nefondat.

Cu privire la cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului

Primarul Municipiului Timișoara, formulată de D.C.C., E.M. și C.A.M. se reține

că aceasta a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Admiterea în principiu s-a făcut urmare dispozițiilor art. 51-52 C.

proc. civ. Intervenienții au un interes legitim, născut și actual în raport cu

motivele invocate în cererea de intervenție.

Prin urmare, se va admite cererea de intervenție accesorie în interesul

pârâtului Primarul Municipiului Timișoara, având în vedere și dispozițiile art.

49 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de intervenție în

interesul pârâtului Primarul Municipiului Timișoara formulată de intervenienții

C.A.M., D.C.C. și E.M..

Respinge ca nefondat recursul declarat de T.H.C., T.R.D. și T.G.O.,

împotriva deciziei civile nr. 54 din 28 februarie 2008 pronunțată a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 martie2010.