ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7217/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2248 din 29 octombrie 2007 Tribunalul Timiș a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții V.K.A., V.M.C.A. și V.K. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara și a obligat pârâții să emită dispoziția de admitere/respingere a cererii de restituire în natură a imobilului din Timișoara. În considerentele sentinței s-a reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului ca efect al naționalizării prin Decretul 92/1950, de la foștii proprietari V.C.S. și V.C.

Reclamanții au formulat notificările în termenul legal, însă unitatea deținătoare, respectiv pârâții din cauză, nu a emis dispoziția motivată. împotriva sentinței au declarat apel pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara în motivarea căruia au arătat că au invocat excepția prematurității acțiunii întrucât reclamanții nu au completat dosarul administrativ cu actele solicitate, iar prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției. Deși au solicitat notificatorilor completarea dosarului administrativ cu o declarație olografă pentru dreptul de folosință asupra terenului ce se restituie în natură și cu o declarație olografă din care să rezulte dacă dețin, sau nu, o locuință cu chirie în Timișoara, notificatorii nu au răspuns acestei solicitări.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 61 din 11 martie 2008 a respins apelul reținând că unitatea deținătoare era obligată să se pronunțe asupra notificării în termen de 60 de zile. Cât privește excepția prematurității acțiunii, prima instanță, prin soluția adoptată, a apreciat implicit că cererea nu este prematură. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care au susținut că în mod greșit a fost respinsă critica privitoare la nepronunțarea asupra excepției prematurității acțiunii.

Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 25 alin. (1) după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să emită decizia/dispoziția motivată începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege. Legiuitorul a stabilit două date de referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea. Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o altă obligație, în sarcina unității deținătoare sau a persoanei îndreptățite, de a verifica suficiența materialului probator al dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit, pentru unitatea deținătoare, obligația de a comunica în scris celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. În speță, pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara nu și-au îndeplinit obligația de a emite dispoziția motivată, prejudicind interesul legal al persoanelor îndreptățite. În contextul prezentat, obligația de a emite dispoziția motivată nu poate fi prematură întrucât scopul Legii 10/2001 este de a da posibilitatea efectivă persoanelor îndreptățite să beneficieze de măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurenții trebuie să răspundă la notificare.

Față de cele ce preced, recursul pârâților se privește ca nefondat și va fi respins în consecință. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurenții vor fi obligați la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara împotriva deciziei nr. 61 din 11 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. obligă recurenții la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimații reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.