ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7217/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7217/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2248 din 29 octombrie
2007 Tribunalul Timiș a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții
V.K.A., V.M.C.A. și V.K. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului
Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului
Timișoara și Municipiul Timișoara și a obligat pârâții să emită dispoziția de
admitere/respingere a cererii de restituire în natură a imobilului din
Timișoara.
În considerentele sentinței s-a reținut
că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului ca efect al
naționalizării prin Decretul 92/1950, de la foștii proprietari V.C.S. și V.C.
Reclamanții au formulat notificările în
termenul legal, însă unitatea deținătoare, respectiv pârâții din cauză, nu a
emis dispoziția motivată.
împotriva sentinței au declarat apel
pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara,
Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara în motivarea
căruia au arătat că au
invocat
excepția prematurității acțiunii întrucât reclamanții nu au completat
dosarul administrativ cu actele solicitate, iar
prima instanță nu s-a pronunțat
asupra excepției. Deși au solicitat
notificatorilor completarea dosarului administrativ cu o declarație olografă
pentru dreptul de folosință asupra terenului ce se restituie în natură și cu o
declarație olografă din care să rezulte dacă dețin, sau nu, o locuință cu
chirie în Timișoara, notificatorii nu au răspuns acestei solicitări.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă
nr. 61 din 11 martie 2008 a respins apelul reținând că unitatea deținătoare era
obligată să se pronunțe asupra notificării în termen de 60 de zile. Cât
privește excepția prematurității acțiunii, prima instanță, prin soluția
adoptată, a apreciat implicit că cererea nu este prematură.
Împotriva
deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții Primarul
Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul
Local al
Municipiului Timișoara și
Municipiul Timișoara, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9
C. proc. civ.,
prin care au susținut că în mod greșit a fost respinsă critica privitoare la
nepronunțarea asupra excepției prematurității acțiunii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001, respectiv art.
25
alin. (1) după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, termenul de 60 de
zile
în care unitatea deținătoare este obligată să emită decizia/dispoziția motivată
începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii
întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.
Legiuitorul a stabilit două date de
referință pentru îndeplinirea
acestei
obligații, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite care nu au depus
întregul material probator odată cu notificarea. Deși, inițial, nu s-a
prevăzut
nici o altă obligație, în sarcina unității deținătoare sau a persoanei
îndreptățite, de a verifica suficiența materialului probator al dreptului de
proprietate și a calității de moștenitor, Normele
Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit, pentru
unitatea deținătoare, obligația
de a comunica în scris celeilalte părți,
în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru
fundamentarea deciziei de restituire.
În speță, pârâții
Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului
Timișoara,
Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara nu și-au
îndeplinit obligația de a emite dispoziția motivată, prejudicind interesul
legal al persoanelor îndreptățite.
În contextul prezentat, obligația de a emite
dispoziția motivată nu poate fi prematură întrucât scopul Legii 10/2001 este de
a da posibilitatea efectivă persoanelor îndreptățite să beneficieze de măsurile
pe care le prevede, iar pentru aceasta recurenții trebuie să răspundă la
notificare.
Față de cele ce preced, recursul
pârâților se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.
(3) C. proc. civ.
recurenții vor fi
obligați la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către
intimații
reclamanți.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul
Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al
Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara împotriva deciziei nr. 61 din 11
martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. obligă
recurenții la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimații
reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.