ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6008/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6008/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele :
La 11 iunie 1998 reclamantul Protopopiatul
Greco Catolic Târgu-Mureș a chemat în judecată Protopopiatul Ortodox Român
Târgu-Mureș pentru a se :
a. constata că imobilul cuprins în C.F. nr. 5006
Târgu-Mureș, nr. top773, 780/3, 781/3, 781/4, 784/2/1, 780/2/1, 783/1/4 și
784/1/1 – Catedrala Greco-Catolică situată în Târgu-Mureș, a fost restituită
prin lege;
b. obliga pârâtul să predea în deplină
proprietate și folosință acest imobil;
c. rectifica susmenționatul C.F. cu
susmenționatele nr. top la foaia B, radiind înscrierea de sub B 11 din favoarea
Bisericii Ortodoxe Române din Târgu-Mureș, în favoarea reclamantului astfel cum
a fost înscrisă la B 4 din același C.F.;
d. lua act că nu se solicită cheltuieli de
judecată în măsura în care pârâtul nu se va opune admiterii acțiunii.
Prin sentința civilă nr.103 din 25 noiembrie
2002 s-a respins acțiunea în revendicare ca nefondată, iar prin decizia nr. 4
din 27 ianuarie 2003 a fost respins apelul declarat de reclamant, reținându-se,
în esență că:
- Decretul-lege nr. 126/90 nu constituie o lege
specială care să reglementeze restituirea imobilelor în litigiu,
- abrogarea Decretului nr. 358/1948 prin
Decretul-lege nr. 126/1990 nu atrage automat abrogarea Decretului nr. 177/1940,
- transcrierea dreptului de proprietate în
favoarea Bisericii ortodoxe a fost consecința trecerii majorității membrilor
cultului greco-catolic la cultul ortodox, care nu au mai revenit la cultul
greco-catolic după 1990, iar
- temeiul juridic în baza căruia s-a făcut
intabularea dreptului pârâtei subzistă, nefiind abrogat expres sau tacit.
Contra deciziei a declarat recurs reclamantul și
Parohia Greco-Catolică nr. II Târgu-Mureș, pe temeiurile din art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., susținând, în esență, că:
- proprietatea sa a fost transmisă pârâtei prin
Decretul nr. 177/1948, ca efect al Decretului nr. 358/1948 prin care s-a
interzis biserica greco-catolică, iar prin Decretul nr. 9/1989 acesta din urmă
a fost abrogat,
- prin Decretul-lege nr. 126/1990 „s-a dispus
restituirea bunurilor aparținând Bisericii Greco-Catolice Române Unită cu Roma,
astfel că operează
restitutio in integrum
”.
Pe de altă parte, Decretul nr. 177/1948 este
abrogat implicit prin intrarea în vigoare a Constituției României din 1991.
Recursurile sunt nefondate.
Obiectul acțiunii în revendicare,
introdusă de reclamantă, îl constituie „Catedrala Greco Catolică” din
Târgu-Mureș, care a fost preluată de stat și transmisă pârâtei, prin art. 37
din Decretul nr. 177/1948, în condițiile Decretului nr. 358/1948.
Intabularea în C.F. a dreptului de proprietate
al pârâtului, dobândit în temeiul legii (Decretul nr. 177/1948), conform art.
645 C. civ., a avut, deci ca temei textul citat , art. 37 din Decretul nr.
177/1948, care nu a făcut obiectul abrogării, cum se susține în motivele de
recurs.
Abrogarea Decretului nr. 358/1948 și
recunoașterea Bisericii greco-catolice, așadar, nu are ca efect direct, ipso
lege, cum, de asemenea, se susține în recurs, retransmiterea și, deci,
redobândirea dreptului de proprietate de către reclamant, fără nici o altă
formalitate.
În același timp, nu se poate admite nici teza
că, drept efect imediat al abrogării Decretului nr. 358/1948 și a recunoașterii
cultului greco catolic prin Decretul-lege nr. 126/1998 „de jure bunul
revendicat nu a ieșit niciodată din proprietatea reclamantului”.
În sfârșit, prin Decretul-lege nr. 126/1990 s-a
consacrat o procedură specială, în cadrul căreia o comisie mixtă paritară avea
competența să stabilească „situația juridică a lăcașelor de cult și a caselor
parohiale”, ținând seama de „dorința credincioșilor”. Prin nici o dispoziție
din acest act normativ nu se restituie direct lăcașele de cult și casele
parohiale, astfel că efectele Decretului nr. 177/1948, care a constituit temei
de preluare a acestora și de transmitere la Biserica Ortodoxă Română, nu s-au
înlăturat.
Drept consecință, reclamanta a pierdut, în
condițiile legii, dreptul de proprietate, iar, pârâta, de asemenea, l-a
dobândit pe baza legii, ceea ce atrage respingerea acțiunii în revendicare, așa
cum au procedat ambele instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamanții Protopopiatul Greco Catolic și Parohia Greco Catolică nr. II
Târgu-Mureș, împotriva deciziei nr. 4 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel
Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 noiembrie 2004.