ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4856/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie

2003 (conform datei de pe ștampila poștală existentă pe plicul de expediere a

cererii) P.D.M. și P.M.A. în contradictoriu cu intimatul G.M. au solicitat în

baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea deciziei civile nr. 88 R din 20 februarie

2003 a Tribunalului Teleorman, întrucât este contradictorie cu sentința civilă

nr. 715 din 10 martie 1994 pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele precum și

cu sentința civilă nr. 2394 din 21 decembrie 2000 a Judecătoriei Turnu

Măgurele.

Tribunalul Teleorman prin decizia civilă nr. 299

R din 17 aprilie 2003 și-a declinat competența de soluționare a cererii de

revizuire în favoarea Curții de Apel București, în baza art. 323 alin. (2) C.

proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1632 din 18 iunie 2003 Curtea

de Apel București, secția III a, a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut în esență că nu există identitate între cauza soluționată prin decizia

civilă nr. 88/2003 a Tribunalului Teleorman, care a avut ca obiect o acțiune în

pretenții și celelalte cauze soluționate prin sentințele civile nr. 715/1994 și

2394/2000 pronunțate de către Judecătoria Turnu Măgurele al căror obiect a fost

plângere împotriva hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 și

respectiv revendicare și grănițuire.

În consecință, neexistînd tripla identitate de

obiect, cauză, părți, instanța a respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri revizuienții au

declarat recurs care, însă, nu a fost structurat conform prevederilor art. 303

raportat la art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., revizuienții rezumându-se a

analiza hotărârile invocate în cererea de revizuire în ceea ce privește

situația de fapt.

Recursul este întemeiat pentru următoarele

considerente:

Este de reținut în primul rând că în

conformitate cu prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. care determină

obiectul revizuirii, se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

În cazul în speță hotărârea a cărei revizuire se

cere, pentru că ar fi potrvnică altor două hotărâri, este decizia civilă nr. 88

R din 20 februarie 2003 a Tribunalului Teleorman prin care a fost „respins ca

nefondat recursul” declarat de către revizuienții din această cauză, deci prin

această hotărâre instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei.

Față de această împrejurare cererea de revizuire

nu îndeplinește condiția pentru a fi admisă.

Distinct de acest considerent esențial care

complinește motivarea hotărârii pronunțate de către Curtea de Apel, urmează a

constata că această instanță a reținut corect că în cauză nu există tripla

identitate de obiect, părți și cauză, condiție esențială, pentru că finalitatea

revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea

principiului autorității lucrului judecat.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte

arătate constatând că recursul este nefondat urmează a-l respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de P.D.M. și P.M.A. împotriva

deciziei civile nr. 1632 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a

III – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2004.