ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului Dâmbovița în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.R.A., asociat și administrator la SC "T.M." SRL București, cu sediul la domiciliul inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, modificată și completată. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat N.R.A., sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 RON.

În baza art. 14, 15 și 346 alin. (2) C. proc. pen. au fost admise în parte acțiunile civile și, în consecință, a fost obligat inculpatul N.R.A., la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale către următoarele părți civile, toate reprezentate și cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați "T. & T." în București, astfel: Câte 200 euro sau echivalentul lor în lei la cursul oficial de schimb din data plății efective către părțile civile K., Societe anonyme, cu sediul în Paris, Franța; P.G. - Levallois Perret, Franța; P.C.D., Societe anonyme, Paris, Franța; B. S.p.A. - Roma, Italia; GA M. S.A.- Mendrisio, Elveția; L.P.E.B. & Paris, Franța; J.C., Societe Anonyme, Paris, Franța; H.B. Metzingen, Germania, prin P. & G. I.O.; L. S.A.

- Paris, Franța. Câte 100 Euro sau echivalentul lor în lei la cursul oficial de schimb din data plății efective către părțile civile Z.D., Societe anonyme, Fribourg, Elveția; G., Societe anonyme, Paris, Franța; C.K.T.T. Paris, Franța. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, actualizată: S-a dispus confiscarea specială a produselor contrafăcute identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmbovița înregistrat în 16 septembrie 2008 (dosarul de urmărire penală) și distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatului.

Pentru a pronunța sentința respectivă prima instanță a reținut următoarea situație: Prin Rechizitoriul nr. 550/P/2008 din 28 august 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N.R.A., asociat și administrator la SC "T.M." SRL București, pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Actul de acuzare a stabilit pe baza probatoriului administrat - procesul-verbal de constatare, declarația inculpatului, adresele reprezentanților titulari de marcă, planșe fotografice și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, că inculpatul în calitate de administrator al SC "T.M." SRL București, a comercializat, în târgul anual din orașul Titu, județul Dâmbovița, la data de 13 septembrie 2008, produse contrafăcute, purtând inscripția unor mărci consacrate de parfum, ceea ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998. În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că cele 339 recipiente din sticlă de 20 ml. purtând inscripții de mărci consacrate de parfum (K., G., D., D., B., J.P.G., A., L., K.K., H.B., etc.) conțineau produse contrafăcute.

Reprezentantul în România al acestor mărci, CA T. și T. s-a constituit parte civilă, apreciind prejudiciul cauzat reprezentanților titularilor de marcă la suma de 16.770 euro. Cu privire la poziția procesual-penală a inculpatului, actul de acuzare a reținut că acesta, necunoscut cu antecedente penale, a declarat că a închiriat un stand din târgul din Titu, în numele SC "T.M." SRL București, pentru a comercializa DVD-uri și parfumuri, ca persoană fizică, ultimele achiziționate din târgul V. de la o persoană necunoscută. Instanța, verificând legalitatea și temeinicia acuzării, a audiat pe inculpat și a solicitat de la reprezentantul părților civile introduse în cauză alături și de partea responsabilă civilmente, note de relații privitoare la soluționarea laturii civile a cauzei.

De asemenea, a admis probatoriul solicitat de inculpat, anume proba cu înscrisuri pe situația de fapt și proba cu martori în circumstanțierea sa (E.M.M., C.S.). Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, actualizată, (de menționat că a fost republicată prin Legea nr. 66/2010, în vigoare din data de 27 mai 2010), tribunalul a reținut următoarele: La data de 13 septembrie 2008 inculpatul a fost depistat de lucrători al I.P.J.

Dâmbovița - Serviciul Investigare Fraude, având expuse spre comercializare în târgul anual organizat în orașul Titu, județul Dâmbovița, un număr de 339 recipiente din sticlă, de câte 20 ml, cu un conținut lichid și având inscripționate pe ele numele unor mărci consacrate de parfum, anume: K., G., D., Df., B., J.P.G., A., L., K.K., H.B., C., B., LA., BU., CH., V., D.G., etc. Locul unde a fost depistat inculpatul era standul închiriat de la Primăria orașului Titu, județul Dâmbovița, de firma sa, SC "T.M." SRL București, " ... pentru a comercializa DVD-uri, desene animate și filme artistice. Cu Primăria Titu nu am contractat comercializarea tipurilor de parfum, eu le-am adus de la firme din București din târgul V., pentru a fi oferite ca și cadouri, dacă se vindeau 3 - 4 DVD-uri se oferea un parfum.

Nu am apucat să vând DVD-uri pentru că în prima zi a venit un control și mi-au confiscat aceste parfumuri…" (conform declarației inculpatului - dosar fond). Într-adevăr, aceste recipiente au fost identificate, (număr, marcă) și ridicate în vederea verificării caracterului autentic/contrafăcut al conținutului lor, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal întocmit de inspectorii I.P.J. Dâmbovița, înregistrat în 16 septembrie 2008, constatându-se că produsele respective sunt contrafăcute (așa cum rezultă din adresele C.A.T. și T., reprezentantul legal în România a titularilor mărcilor de parfum, aflate în dosarul de urmărire penală).

Se mai menționează în adresele respective că produsele ce au făcut obiectul activității infracționale a inculpatului poartă fără drept însemnul mărcilor respective, nu au fost făcute/comercializate cu acordul titularilor, și în consecință, s-au constituit părți civile, solicitându-se sancționarea inculpatului, obligarea lui la despăgubiri materiale și morale și distrugerea produselor contrafăcute. Ca poziție procesual-penală, este de reținut că inculpatul a recunoscut fapta comisă și a depus înscrisuri la dosar și pe baza cărora a susținut că marfa incriminată a fost cumpărată din târgurile bucureștene în mod legal cu factură fiscală. În circumstanțierea sa a cerut și s-a admis proba cu martori, fiind audiați în acest sens domnii E.M.M.

și C.S., iar reprezentantului legal al părților civile i s-a cerut și a depus la dosarul cauzei, cereri de constituire de părți civile cu precizarea modului de calcul a cuantumului bănesc solicitat drept despăgubiri civile (la urmărirea penală s-a solicitat ca prejudiciu total suma de 16.770 euro, iar la instanță, suma de 12.180 euro). Așadar, sub aspectul existenței faptei comise, mai sus descrisă, tribunalul a apreciat că aceasta constituie infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată și completată, privind mărcile și indicațiile geografice.

Astfel, inculpatul a pus în circulație, fără drept, produse (parfumuri) purtând o marcă identică/similară celei înregistrate pentru produsele autentice, prejudiciind astfel pe titularul mărcii respective prin crearea stării de pericol pentru drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale acestuia, dar și pentru consumatori, susceptibili de a fi duși în eroare cumpărând/oferindu-li-se astfel de produse. Raportat la conținutul constitutiv al acestei infracțiuni și la fapta inculpatului care a pus în circulație cu intenția indirectă de a desface astfel de bunuri expuse spre vânzare (neavând nicio relevanță modalitatea prin care s-a realizat, adică expunere spre vânzare, vânzare, gajare, împrumutare, oferire gratuită), apărarea acestuia conform declarațiilor sale, în sensul că nu a dorit decât să ofere ca "bonus" parfumurile celor ce cumpără DVD-uri, nu are relevanța inexistenței unei conduite ilicite penale.

În același timp, este de observat că, prin conținutul ei concret, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, inculpatul personal a făcut o singură aprovizionare, legală sub aspectul formalității comerciale (factura din 31 august 2006), dorind să stimuleze vânzarea-cumpărarea de DVD-uri, oferind în schimb și câte un parfum. Așadar, nu sunt dovezi la dosar că inculpatul a încercat să producă prejudiciu titularilor mărcilor, și nici să obțină - prin oferirea lor alături de DVD-uri foloase nejustificate, mai mult, declarația sa se coroborează cu procesul-verbal de constatare a faptei, în sensul că nu a apucat să vândă produsele expuse spre vânzare în standul său, fiind depistat de organul de poliție care le-a și indisponibilizat.

Având în vedere și persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită corectă în societate (cf. declarațiilor martorilor E.M.M. și C.S.), s-a apreciat că este excesivă aplicarea unei represiuni penale, circumstanțele reale și personale ale cauzei, impunând o sancțiune administrativă, în cuantumul maxim de 1.000 RON, prevăzut de art. 91 lit. c) C. pen., fiind just aplicabile dispozițiile art. 18 1 C. pen. și drept urmare, achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. Cu privire la rezolvarea laturii civile a cauzei, s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 14 C. proc. pen. și de probele administrate în cauză, că nu se poate reține existența unui prejudiciu material cauzat titularilor mărcilor înregistrate, reprezentate în România de către C.A.T.

și T. București. Astfel, acești titulari nu au dovedit că au investit resurse materiale pentru fabricarea produselor constatate contrafăcute, acestea, în mod evident, au fost furnizate inculpatului de alte persoane (A.T.U. S.R.L. București), mai mult, nu s-au înregistrat nici cheltuieli de producție întrucât nu titularii au confecționat bunurile (parfumuri) indisponibilizate, deci nu poate fi vorba de un prejudiciu cu conținut material.

Însă, raportat la aceleași dispoziții legale care reglementează soluționarea laturii civile a cauzei penale, în speță s-a apreciat că există un prejudiciu moral dat de impactul evident asupra imaginii titularilor mărcilor protejate, întrucât inculpatul nu a adus la cunoștința eventualilor cumpărători - creând confuzie în rândul lor, că produsele nu au proveniență autentică (știa că acestea nu sunt originale, fiind comerciant și cumpărându-le cu un preț foarte mic de 3,8 și 4,5 RON, prețul fiind indiciu că parfumurile nu sunt originale). Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că fapta pentru care inculpatul N.R.A.

a fost trimis în judecată prezintă pericol social al unei infracțiuni. Inculpatul a comis o infracțiune cu un grad de pericol social atât generic cât și concret ridicat prin care a prejudiciat 12 părți civile, cauzând un prejudiciu mare, stabilit la 2.100 euro. Pe de altă parte, prin fapta comisă, inculpatul a adus o atingere unor societăți ce reprezintă cele mai consacrate mărci de parfum, aspect ce evidențiază că prin fapta sa inculpatul a lezat importante valori sociale ocrotite de legea penală. Totodată, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul N.R.A. este cunoscut cu antecedente penale, fiind sancționat cu amendă administrativă prin Ordonanța nr. 317/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, circumstanță ce caracterizează perseverența infracțională.

Prin Decizia penală nr. 83 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, privind pe inculpatul N.R.A.. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și condamnarea inculpatului, în baza dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, la o pedeapsă care să-și atingă scopul preventiv-educativ prevăzut de lege. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 2 C. proc.

pen., cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată următoarele: Instanțele au reținut corect situația de fapt, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de inculpat sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului (respectiv, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și anume amendă în sumă de 1.000 RON, în baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen.), Înalta Curte constată că atât hotărârea primei instanțe, cât și decizia instanței de apel sunt criticabile în sensul că prin achitarea inculpatului s-a comis o eroare gravă de fapt. Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 550/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița întrucât, în calitate de administrator al S.C.

T.M. SRL București, a comercializat, în târgul anual din orașul Titu, județul Dâmbovița, la data de 13 septembrie 2008, produse contrafăcute, purtând inscripția unor mărci consacrate de parfum. În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că cele 339 recipiente din sticlă de 20 ml, purtând inscripția de mărci consacrate de parfum (K., G., D., B., M., L., C., H.B., La.) conțineau produse contrafăcute. Reprezentantul în România al acestor mărci, Societatea Civilă de Avocați "T. & T." s-a constituit parte civilă. În motivarea soluției de achitare instanțele anterioare au apreciat că fapta inculpatului, prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că acesta nu a încercat să producă un prejudiciu titularilor mărcilor respective și nici să obțină, prin oferirea parfumurilor, ca bonus, la cumpărarea a 3 - 4 DVD, foloase necuvenite.

Analizând dispozițiile art. 18 1 alin. (1) și (2) C. pen. se observă că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. De asemenea, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. În aceeași ordine de idei, pentru a-și produce efectele, sancțiunea aplicată trebuie să corespundă gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia în sensul de a dori să se îndrepte sau influenței măsurii luate față de el.

Or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că inculpatul a acționat cu intenție în comiterea infracțiunii de contrafacere deoarece, deși acesta s-a apărat în fața instanței afirmând că intenționa să ofere cadou respectivele parfumuri. Acest aspect rezultă din faptul că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. T.M. S.R.L., încheia frecvent acte juridice în activitatea sa comercială, fiind obligat să depună diligențe pentru a cunoaște proveniența mărfurilor pe care urma să le comercializeze, precum și regimul lor juridic.

Or, având în vedere notorietatea mărcilor în cauză, declarația de la urmărirea penală în care inculpatul a precizat că a achiziționat produsele în scopul revânzării, cât și cantitatea destul de mare a produselor, este evident că inculpatul a acționat cu intenție directă în folosirea identității între mărcile respective și însemnele aplicate pe produsele pe care le comercializa, inducând, astfel, în eroare consumatorii, în vederea obținerii unui profit. Nu este de neglijat nici faptul că inculpatul a mai fost sancționat anterior pentru același gen de fapte, din probele administrate rezultând că i s-a aplicat o amendă administrativă prin Ordonanța nr. 317/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, ceea ce evidențiază perseverența sa infracțională.

Or, în condițiile în care inculpatul nu se află la prima faptă de contrafacere a unor produse de parfumerie aparținând titularilor unor mărci de renume, mărci protejate pe teritoriul României, aplicarea unei simple amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON ar echivala cu o încurajare a inculpatului de a încălca în continuare dispozițiile legale privind drepturile de proprietate intelectuală. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., îndeosebi de circumstanțele personale ale inculpatului (este tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală relativ sinceră), cât și de scopurile pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., nu se impune executarea pedepsei aplicate în regim de detenție, fiind suficiente dispozițiile art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, Curtea apreciază corectă decizia instanțelor anterioare care au constatat că există un prejudiciu moral care constă în impactul evident asupra imaginii titularilor mărcilor protejate întrucât inculpatul nu a adus la cunoștința eventualilor cumpărători că produsele nu sunt autentice, deși știa că acestea nu sunt originale.

De asemenea, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 în sensul confiscării produselor contrafăcute și distrugerii acestora pe cheltuiala inculpatului. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 83 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul N.R.A.. Va casa decizia penală atacată și Sentința penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului Dâmbovița cu privire la greșita achitare a inculpatului N.R.A..

Va înlătura dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., art. 18 1 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen.. În baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare. Se vor aplica dispozițiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.. Se vor aplica dispozițiile art. 81 C. pen. și art. 82 C. pen. Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării pedepsei principale se va suspenda executarea pedepsei accesorii. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. va fi obligat inculpatul N.R.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "T.M." SRL București, la plata despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la cursul în lei în ziua plății, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, conform dispozitivului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 se va dispune confiscarea produselor contrafăcute identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmbovița, înregistrat în 16 septembrie 2008 și distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului, ocazionate de judecata în fond, în sumă de 600 RON. Onorariul pentru asistența juridică a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 83 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul N.R.A.. Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului Dâmbovița cu privire la greșita achitare a inculpatului N.R.A.. Înlătură dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., art. 18 1 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen.. În baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 condamnă pe inculpatul N.R.A. la pedeapsa de 3 luni închisoare. Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..

În baza art. 81 C. pen. suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit art. 82 C. pen.. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale se suspendă executarea pedepsei accesorii. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. obligă inculpatul N.R.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "T.M." SRL București, la plata despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la cursul în lei în ziua plății, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, după cum urmează: - câte 200 euro către părțile civile K., Societe anonyme, P.G., P.C.D., Societe anonyme, B. S.p.A, GA M. SA, L.P.E.B.

& C., J.C., Societe anonyme, H.B. T.M. GmbH & Co.KG, LA. SA; - câte 100 euro către părțile civile Z. DF., Societe anonyme, G., Societe anonyme, C.K.T.T.. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 dispune confiscarea produselor contrafăcute identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmbovița, înregistrat în 16 septembrie 2008 și distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la cheltuieli judiciare statului, ocazionate de judecata în fond, în sumă de 600 RON. Onorariul pentru asistența juridică a intimatului inculpat N.R.A., în sumă de 200 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.