ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2011

HOTĂRÂRE
23.03.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 178 din 19 mai 2010

a Tribunalului Dâmbovița în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat

la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul N.R.A., asociat și administrator la SC "T.M." SRL

București, cu sediul la domiciliul inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și

indicațiile geografice, modificată și completată.

În baza

art.

18

1

alin. (3) C. pen.

raportat la art. 91

lit.

c) C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat N.R.A., sancțiunea cu caracter

administrativ a amenzii în sumă de 1.000 RON.

În baza art. 14, 15

și 346 alin. (2) C. proc. pen. au fost admise în parte acțiunile civile și, în

consecință, a fost obligat inculpatul N.R.A., la plata despăgubirilor civile cu

titlu de daune morale către următoarele părți civile, toate reprezentate și cu

sediul ales la Societatea Civilă de Avocați "T. & T." în

București, astfel:

Câte 200 euro sau

echivalentul lor în lei la cursul oficial de schimb din data plății efective

către părțile civile K., Societe anonyme, cu sediul în Paris, Franța; P.G. -

Levallois Perret, Franța; P.C.D., Societe anonyme, Paris, Franța; B. S.p.A. -

Roma, Italia; GA M. S.A.- Mendrisio, Elveția; L.P.E.B. & Paris, Franța;

J.C., Societe Anonyme, Paris, Franța; H.B. Metzingen, Germania, prin P. &

Câte 100 Euro sau

echivalentul lor în lei la cursul oficial de schimb din data plății efective

către părțile civile Z.D., Societe anonyme, Fribourg, Elveția; G., Societe anonyme,

Paris, Franța; C.K.T.T. Paris, Franța.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2)

din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor

de proprietate intelectuală, actualizată:

S-a dispus

confiscarea specială a produselor contrafăcute identificate conform

procesului-verbal al I.P.J. Dâmbovița înregistrat în 16 septembrie 2008

(dosarul de urmărire penală) și distrugerea acestora pe cheltuiala

inculpatului.

Pentru a pronunța sentința

respectivă prima instanță a reținut următoarea situație:

Prin Rechizitoriul

nr. 550/P/2008 din 28 august 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a

inculpatului N.R.A., asociat și administrator la SC "T.M." SRL

București, pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr.

84/1998.

Actul de acuzare a

stabilit pe baza probatoriului administrat - procesul-verbal de constatare,

declarația inculpatului, adresele reprezentanților titulari de marcă, planșe

fotografice și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală,

că inculpatul în calitate de administrator al SC "T.M." SRL

București, a comercializat, în târgul anual din orașul Titu, județul Dâmbovița,

la data de 13 septembrie 2008, produse contrafăcute, purtând inscripția unor

mărci consacrate de parfum, ceea ce constituie infracțiunea prevăzută de art.

83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

În urma verificărilor

efectuate, s-a stabilit că cele 339 recipiente din sticlă de 20 ml. purtând

inscripții de mărci consacrate de parfum (K., G., D., D., B., J.P.G., A., L.,

K.K., H.B., etc.) conțineau produse contrafăcute.

Reprezentantul în

România al acestor mărci, CA T. și T. s-a constituit parte civilă, apreciind

prejudiciul cauzat reprezentanților titularilor de marcă la suma de 16.770

euro.

Cu privire la poziția

procesual-penală a inculpatului, actul de acuzare a reținut că acesta,

necunoscut cu antecedente penale, a declarat că a închiriat un stand din târgul

din Titu, în numele SC "T.M." SRL București, pentru a comercializa

DVD-uri și parfumuri, ca persoană fizică, ultimele achiziționate din târgul V.

de la o persoană necunoscută.

Instanța, verificând

legalitatea și temeinicia acuzării, a audiat pe inculpat și a solicitat de la

reprezentantul părților civile introduse în cauză alături și de partea

responsabilă civilmente, note de relații privitoare la soluționarea laturii

civile a cauzei.

De asemenea, a admis

probatoriul solicitat de inculpat, anume proba cu înscrisuri pe situația de

fapt și proba cu martori în circumstanțierea sa (E.M.M., C.S.).

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 83 lit. b) din Legea nr.

84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, actualizată, (de menționat

că a fost republicată prin Legea nr. 66/2010, în vigoare din data de 27 mai

2010), tribunalul a reținut următoarele:

La data de 13

septembrie 2008 inculpatul a fost depistat de lucrători al I.P.J. Dâmbovița -

Serviciul Investigare Fraude, având expuse spre comercializare în târgul anual

organizat în orașul Titu, județul Dâmbovița, un număr de 339 recipiente din

sticlă, de câte 20 ml, cu un conținut lichid și având inscripționate pe ele

numele unor mărci consacrate de parfum, anume: K., G., D., Df., B., J.P.G., A.,

L., K.K., H.B., C., B., LA., BU., CH., V., D.G., etc.

Locul unde a fost

depistat inculpatul era standul închiriat de la Primăria orașului Titu, județul

Dâmbovița, de firma sa, SC "T.M." SRL București, " ... pentru a

comercializa DVD-uri, desene animate și filme artistice. Cu Primăria Titu nu am

contractat comercializarea tipurilor de parfum, eu le-am adus de la firme din

București din târgul V., pentru a fi oferite ca și cadouri, dacă se vindeau 3 -

4 DVD-uri se oferea un parfum. Nu am apucat să vând DVD-uri pentru că în prima

zi a venit un control și mi-au confiscat aceste parfumuri…" (conform

declarației inculpatului - dosar fond).

Într-adevăr, aceste

recipiente au fost identificate, (număr, marcă) și ridicate în vederea

verificării caracterului autentic/contrafăcut al conținutului lor, așa cum s-a

consemnat în procesul-verbal întocmit de inspectorii I.P.J. Dâmbovița,

înregistrat în 16 septembrie 2008, constatându-se că produsele respective sunt

contrafăcute (așa cum rezultă din adresele C.A.T. și T., reprezentantul legal

în România a titularilor mărcilor de parfum, aflate în dosarul de urmărire

penală).

Se mai menționează în

adresele respective că produsele ce au făcut obiectul activității infracționale

a inculpatului poartă fără drept însemnul mărcilor respective, nu au fost

făcute/comercializate cu acordul titularilor, și în consecință, s-au constituit

părți civile, solicitându-se sancționarea inculpatului, obligarea lui la

despăgubiri materiale și morale și distrugerea produselor contrafăcute.

Ca poziție

procesual-penală, este de reținut că inculpatul a recunoscut fapta comisă și a

depus înscrisuri la dosar și pe baza cărora a susținut că marfa incriminată a

fost cumpărată din târgurile bucureștene în mod legal cu factură fiscală.

În circumstanțierea

sa a cerut și s-a admis proba cu martori, fiind audiați în acest sens domnii

E.M.M. și C.S., iar reprezentantului legal al părților civile i s-a cerut și a

depus la dosarul cauzei, cereri de constituire de părți civile cu precizarea

modului de calcul a cuantumului bănesc solicitat drept despăgubiri civile (la

urmărirea penală s-a solicitat ca prejudiciu total suma de 16.770 euro, iar la

instanță, suma de 12.180 euro).

Așadar, sub aspectul

existenței faptei comise, mai sus descrisă, tribunalul a apreciat că aceasta

constituie infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

84/1998, modificată și completată, privind mărcile și indicațiile geografice.

Astfel, inculpatul a

pus în circulație, fără drept, produse (parfumuri) purtând o marcă

identică/similară celei înregistrate pentru produsele autentice, prejudiciind

astfel pe titularul mărcii respective prin crearea stării de pericol pentru

drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale acestuia, dar și pentru

consumatori, susceptibili de a fi duși în eroare cumpărând/oferindu-li-se

astfel de produse.

Raportat la

conținutul constitutiv al acestei infracțiuni și la fapta inculpatului care a

pus în circulație cu intenția indirectă de a desface astfel de bunuri expuse

spre vânzare (neavând nicio relevanță modalitatea prin care s-a realizat, adică

expunere spre vânzare, vânzare, gajare, împrumutare, oferire gratuită),

apărarea acestuia conform declarațiilor sale, în sensul că nu a dorit decât să

ofere ca "bonus" parfumurile celor ce cumpără DVD-uri, nu are

relevanța inexistenței unei conduite ilicite penale.

În același timp, este

de observat că, prin conținutul ei concret, fapta nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni, inculpatul personal a făcut o singură

aprovizionare, legală sub aspectul formalității comerciale (factura din 31

august 2006), dorind să stimuleze vânzarea-cumpărarea de DVD-uri, oferind în

schimb și câte un parfum.

Așadar, nu sunt

dovezi la dosar că inculpatul a încercat să producă prejudiciu titularilor

mărcilor, și nici să obțină - prin oferirea lor alături de DVD-uri foloase

nejustificate, mai mult, declarația sa se coroborează cu procesul-verbal de

constatare a faptei, în sensul că nu a apucat să vândă produsele expuse spre

vânzare în standul său, fiind depistat de organul de poliție care le-a și

indisponibilizat.

Având în vedere și

persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită corectă în

societate (cf. declarațiilor martorilor E.M.M. și C.S.), s-a apreciat că este

excesivă aplicarea unei represiuni penale, circumstanțele reale și personale

ale cauzei, impunând o sancțiune administrativă, în cuantumul maxim de 1.000

RON, prevăzut de art. 91 lit. c) C. pen., fiind just aplicabile dispozițiile

art. 18

1

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen.

Cu privire la

rezolvarea laturii civile a cauzei, s-a apreciat, în raport de dispozițiile

art. 14 C. proc. pen. și de probele administrate în cauză, că nu se poate reține

existența unui prejudiciu material cauzat titularilor mărcilor înregistrate,

reprezentate în România de către C.A.T. și T. București.

Astfel, acești

titulari nu au dovedit că au investit resurse materiale pentru fabricarea

produselor constatate contrafăcute, acestea, în mod evident, au fost furnizate

inculpatului de alte persoane (A.T.U. S.R.L. București), mai mult, nu s-au

înregistrat nici cheltuieli de producție întrucât nu titularii au confecționat

bunurile (parfumuri) indisponibilizate, deci nu poate fi vorba de un prejudiciu

cu conținut material.

Însă, raportat la

aceleași dispoziții legale care reglementează soluționarea laturii civile a

cauzei penale, în speță s-a apreciat că există un prejudiciu moral dat de

impactul evident asupra imaginii titularilor mărcilor protejate, întrucât

inculpatul nu a adus la cunoștința eventualilor cumpărători - creând confuzie

în rândul lor, că produsele nu au proveniență autentică (știa că acestea nu

sunt originale, fiind comerciant și cumpărându-le cu un preț foarte mic de 3,8

și 4,5 RON, prețul fiind indiciu că parfumurile nu sunt originale).

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că fapta pentru care inculpatul

N.R.A. a fost trimis în judecată prezintă pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul a comis o

infracțiune cu un grad de pericol social atât generic cât și concret ridicat

prin care a prejudiciat 12 părți civile, cauzând un prejudiciu mare, stabilit

la 2.100 euro.

Pe de altă parte,

prin fapta comisă, inculpatul a adus o atingere unor societăți ce reprezintă

cele mai consacrate mărci de parfum, aspect ce evidențiază că prin fapta sa

inculpatul a lezat importante valori sociale ocrotite de legea penală.

Totodată, din probele

administrate în cauză rezultă că inculpatul N.R.A. este cunoscut cu antecedente

penale, fiind sancționat cu amendă administrativă prin Ordonanța nr. 317/P/2008

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, circumstanță ce caracterizează

perseverența infracțională.

Prin Decizia penală

nr. 83 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, privind pe inculpatul N.R.A..

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și condamnarea

inculpatului, în baza dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

84/1998, la o pedeapsă care să-și atingă scopul preventiv-educativ prevăzut de

lege.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs care se circumscrie cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18

2

C.

proc. pen., cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte

constată următoarele:

Instanțele au reținut

corect situația de fapt, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a

faptei comise de inculpat sub aspectul tratamentului sancționator aplicat

inculpatului (respectiv, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

amendă în sumă de 1.000 RON, în baza art. 18

1

alin. (3) C. pen.

raportat la art. 91 lit. c) C. pen.), Înalta Curte constată că atât hotărârea

primei instanțe, cât și decizia instanței de apel sunt criticabile în sensul că

prin achitarea inculpatului s-a comis o eroare gravă de fapt.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată prin

rechizitoriul nr. 550/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița

întrucât, în calitate de administrator al S.C. T.M. SRL București, a

comercializat, în târgul anual din orașul Titu, județul Dâmbovița, la data de

13 septembrie 2008, produse contrafăcute, purtând inscripția unor mărci

consacrate de parfum.

În urma verificărilor

efectuate s-a stabilit că cele 339 recipiente din sticlă de 20 ml, purtând

inscripția de mărci consacrate de parfum (K., G., D., B., M., L., C., H.B., La.)

conțineau produse contrafăcute.

Reprezentantul în

România al acestor mărci, Societatea Civilă de Avocați "T. & T."

s-a constituit parte civilă.

În motivarea soluției

de achitare instanțele anterioare au apreciat că fapta inculpatului, prin

conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni

și că acesta nu a încercat să producă un prejudiciu titularilor mărcilor

respective și nici să obțină, prin oferirea parfumurilor, ca bonus, la

cumpărarea a 3 - 4 DVD, foloase necuvenite.

Analizând

dispozițiile art. 18

1

alin. (1) și (2) C. pen. se observă că nu

constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea

minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret,

fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni.

De asemenea, la

stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și

mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care

fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum

și de persoana și conduita făptuitorului.

În aceeași ordine de

idei, pentru a-și produce efectele, sancțiunea aplicată trebuie să corespundă

gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod

real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia în sensul de a dori să

se îndrepte sau influenței măsurii luate față de el.

Or, în cauza dedusă

judecății, Înalta Curte apreciază că inculpatul a acționat cu intenție în comiterea

infracțiunii de contrafacere deoarece, deși acesta s-a apărat în fața instanței

afirmând că intenționa să ofere cadou respectivele parfumuri. Acest aspect

rezultă din faptul că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. T.M.

S.R.L., încheia frecvent acte juridice în activitatea sa comercială, fiind

obligat să depună diligențe pentru a cunoaște proveniența mărfurilor pe care

urma să le comercializeze, precum și regimul lor juridic.

Or, având în vedere

notorietatea mărcilor în cauză, declarația de la urmărirea penală în care

inculpatul a precizat că a achiziționat produsele în scopul revânzării, cât și

cantitatea destul de mare a produselor, este evident că inculpatul a acționat

cu intenție directă în folosirea identității între mărcile respective și

însemnele aplicate pe produsele pe care le comercializa, inducând, astfel, în

eroare consumatorii, în vederea obținerii unui profit.

Nu este de neglijat

nici faptul că inculpatul a mai fost sancționat anterior pentru același gen de

fapte, din probele administrate rezultând că i s-a aplicat o amendă

administrativă prin Ordonanța nr. 317/P/2008 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Olt, ceea ce evidențiază perseverența sa infracțională.

Or, în condițiile în

care inculpatul nu se află la prima faptă de contrafacere a unor produse de

parfumerie aparținând titularilor unor mărci de renume, mărci protejate pe

teritoriul României, aplicarea unei simple amenzi administrative în cuantum de

1.000 RON ar echivala cu o încurajare a inculpatului de a încălca în continuare

dispozițiile legale privind drepturile de proprietate intelectuală.

Prin urmare, Înalta

Curte apreciază că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea faptei

prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Referitor la modalitatea

de executare a pedepsei, Curtea apreciază că, în raport de criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., îndeosebi de circumstanțele

personale ale inculpatului (este tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită

procesuală relativ sinceră), cât și de scopurile pedepsei, astfel cum sunt

reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., nu se impune executarea pedepsei

aplicate în regim de detenție, fiind suficiente dispozițiile art. 81 C. pen.

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Sub aspectul

soluționării laturii civile a cauzei, Curtea apreciază corectă decizia

instanțelor anterioare care au constatat că există un prejudiciu moral care

constă în impactul evident asupra imaginii titularilor mărcilor protejate

întrucât inculpatul nu a adus la cunoștința eventualilor cumpărători că

produsele nu sunt autentice, deși știa că acestea nu sunt originale.

De asemenea, în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la

art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 în

sensul confiscării produselor contrafăcute și distrugerii acestora pe

cheltuiala inculpatului.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 83 din 23 septembrie 2010

a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, privind pe inculpatul N.R.A..

Va casa decizia

penală atacată și Sentința penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului

Dâmbovița cu privire la greșita achitare a inculpatului N.R.A..

Va înlătura

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

1

alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C.

pen..

În baza art. 83 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 3

luni închisoare.

Se vor aplica

dispozițiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..

Se vor aplica

dispozițiile art. 81 C. pen. și art. 82 C. pen.

Se va atrage atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării pedepsei principale se va suspenda

executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. va fi obligat inculpatul N.R.A., în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC "T.M." SRL București, la plata

despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la cursul în lei în ziua

plății, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, conform

dispozitivului.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2)

din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 se va dispune confiscarea produselor

contrafăcute identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmbovița,

înregistrat în 16 septembrie 2008 și distrugerea acestora pe cheltuiala

inculpatului.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare

statului, ocazionate de judecata în fond, în sumă de 600 RON.

Onorariul pentru

asistența juridică a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei

penale nr. 83 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul N.R.A..

Casează decizia

penală atacată și Sentința penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului

Dâmbovița cu privire la greșita achitare a inculpatului N.R.A..

Înlătură dispozițiile

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C.

proc. pen., art. 18

1

alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen..

În baza art. 83 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 condamnă pe inculpatul N.R.A. la pedeapsa de

3 luni închisoare.

Face aplicarea art.

71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..

În baza art. 81 C.

pen. suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen

de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit art. 82 C. pen..

Atrage atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale se suspendă executarea

pedepsei accesorii.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. obligă inculpatul N.R.A., în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC "T.M." SRL București, la plata

despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la cursul în lei în ziua

plății, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, după cum urmează:

- câte 200 euro către

părțile civile K., Societe anonyme, P.G., P.C.D., Societe anonyme, B. S.p.A, GA

- câte 100 euro către

părțile civile Z. DF., Societe anonyme, G., Societe anonyme, C.K.T.T..

În baza art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din

O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 dispune confiscarea produselor contrafăcute

identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmbovița, înregistrat în 16

septembrie 2008 și distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatului.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la cheltuieli judiciare statului,

ocazionate de judecata în fond, în sumă de 600 RON.

Onorariul pentru

asistența juridică a intimatului inculpat N.R.A., în sumă de 200 RON, se

plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-09
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2010
săvârșite de inculpat, după cum urmează: 1. G.A. SPA (fostă GA M. SA): - 900 euro - prejudiciu provizoriu - 540 euro - prejudiciu final 2. L.P.B.&C.Paris: - 900 euro - prejudiciu provizoriu - 540 euro - prejudiciu final 3. L. SA Paris: - 1.
ÎCCJ 2011-05-25
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2011
tămată "L.V.M." SA au retras recursurile declarate. În recursul părții civile "G." SA s-a susținut că în mod greșit instanța de apel nu a acordat despăgubirile solicitate în sumă de 10.044,99 euro, că acesta este echivalentul prejudiciului
ÎCCJ 2011-05-11
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1909/2011
aprilie 2006 prin care această instituție comunică faptul că a luat legătura cu titularul mărcii A., firma K.F.S. AG Elveția și că aceasta a comunicat că nu dorește să depună plângere împotriva firmei SC I.D.G. SRL dat fiind că firma elveți
ÎCCJ 2010-04-27
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2558/2010
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de față; 1. Instanța de fond Tribunalul București, secția a III-a civilă prin Sentința civilă nr. 1149 din 27 iunie 2008 a admis în parte acțiunea reclamantului L.V.M
ÎCCJ 2018-03-27
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1087/2018
de judecată. Față de dispozițiile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reclamantul, după administrarea probei cu expertiză, și-a majorat pretențiile la 393.099 RON, sumă compusă din valoarea redevenței anuale pe anii 2013 - 2015 în cuan
Sursă