ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 178 din 19 mai 2010
a Tribunalului Dâmbovița în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat
la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen., a fost achitat
inculpatul N.R.A., asociat și administrator la SC "T.M." SRL
București, cu sediul la domiciliul inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută
de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și
indicațiile geografice, modificată și completată.
În baza
art.
18
1
alin. (3) C. pen.
raportat la art. 91
lit.
c) C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat N.R.A., sancțiunea cu caracter
administrativ a amenzii în sumă de 1.000 RON.
În baza art. 14, 15
și 346 alin. (2) C. proc. pen. au fost admise în parte acțiunile civile și, în
consecință, a fost obligat inculpatul N.R.A., la plata despăgubirilor civile cu
titlu de daune morale către următoarele părți civile, toate reprezentate și cu
sediul ales la Societatea Civilă de Avocați "T. & T." în
București, astfel:
Câte 200 euro sau
echivalentul lor în lei la cursul oficial de schimb din data plății efective
către părțile civile K., Societe anonyme, cu sediul în Paris, Franța; P.G. -
Levallois Perret, Franța; P.C.D., Societe anonyme, Paris, Franța; B. S.p.A. -
Roma, Italia; GA M. S.A.- Mendrisio, Elveția; L.P.E.B. & Paris, Franța;
J.C., Societe Anonyme, Paris, Franța; H.B. Metzingen, Germania, prin P. &
G. I.O.; L. S.A. - Paris, Franța.
Câte 100 Euro sau
echivalentul lor în lei la cursul oficial de schimb din data plății efective
către părțile civile Z.D., Societe anonyme, Fribourg, Elveția; G., Societe anonyme,
Paris, Franța; C.K.T.T. Paris, Franța.
În baza art. 118
alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2)
din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor
de proprietate intelectuală, actualizată:
S-a dispus
confiscarea specială a produselor contrafăcute identificate conform
procesului-verbal al I.P.J. Dâmbovița înregistrat în 16 septembrie 2008
(dosarul de urmărire penală) și distrugerea acestora pe cheltuiala
inculpatului.
Pentru a pronunța sentința
respectivă prima instanță a reținut următoarea situație:
Prin Rechizitoriul
nr. 550/P/2008 din 28 august 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a
dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a
inculpatului N.R.A., asociat și administrator la SC "T.M." SRL
București, pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr.
84/1998.
Actul de acuzare a
stabilit pe baza probatoriului administrat - procesul-verbal de constatare,
declarația inculpatului, adresele reprezentanților titulari de marcă, planșe
fotografice și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală,
că inculpatul în calitate de administrator al SC "T.M." SRL
București, a comercializat, în târgul anual din orașul Titu, județul Dâmbovița,
la data de 13 septembrie 2008, produse contrafăcute, purtând inscripția unor
mărci consacrate de parfum, ceea ce constituie infracțiunea prevăzută de art.
83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.
În urma verificărilor
efectuate, s-a stabilit că cele 339 recipiente din sticlă de 20 ml. purtând
inscripții de mărci consacrate de parfum (K., G., D., D., B., J.P.G., A., L.,
K.K., H.B., etc.) conțineau produse contrafăcute.
Reprezentantul în
România al acestor mărci, CA T. și T. s-a constituit parte civilă, apreciind
prejudiciul cauzat reprezentanților titularilor de marcă la suma de 16.770
euro.
Cu privire la poziția
procesual-penală a inculpatului, actul de acuzare a reținut că acesta,
necunoscut cu antecedente penale, a declarat că a închiriat un stand din târgul
din Titu, în numele SC "T.M." SRL București, pentru a comercializa
DVD-uri și parfumuri, ca persoană fizică, ultimele achiziționate din târgul V.
de la o persoană necunoscută.
Instanța, verificând
legalitatea și temeinicia acuzării, a audiat pe inculpat și a solicitat de la
reprezentantul părților civile introduse în cauză alături și de partea
responsabilă civilmente, note de relații privitoare la soluționarea laturii
civile a cauzei.
De asemenea, a admis
probatoriul solicitat de inculpat, anume proba cu înscrisuri pe situația de
fapt și proba cu martori în circumstanțierea sa (E.M.M., C.S.).
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 83 lit. b) din Legea nr.
84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, actualizată, (de menționat
că a fost republicată prin Legea nr. 66/2010, în vigoare din data de 27 mai
2010), tribunalul a reținut următoarele:
La data de 13
septembrie 2008 inculpatul a fost depistat de lucrători al I.P.J. Dâmbovița -
Serviciul Investigare Fraude, având expuse spre comercializare în târgul anual
organizat în orașul Titu, județul Dâmbovița, un număr de 339 recipiente din
sticlă, de câte 20 ml, cu un conținut lichid și având inscripționate pe ele
numele unor mărci consacrate de parfum, anume: K., G., D., Df., B., J.P.G., A.,
L., K.K., H.B., C., B., LA., BU., CH., V., D.G., etc.
Locul unde a fost
depistat inculpatul era standul închiriat de la Primăria orașului Titu, județul
Dâmbovița, de firma sa, SC "T.M." SRL București, " ... pentru a
comercializa DVD-uri, desene animate și filme artistice. Cu Primăria Titu nu am
contractat comercializarea tipurilor de parfum, eu le-am adus de la firme din
București din târgul V., pentru a fi oferite ca și cadouri, dacă se vindeau 3 -
4 DVD-uri se oferea un parfum. Nu am apucat să vând DVD-uri pentru că în prima
zi a venit un control și mi-au confiscat aceste parfumuri…" (conform
declarației inculpatului - dosar fond).
Într-adevăr, aceste
recipiente au fost identificate, (număr, marcă) și ridicate în vederea
verificării caracterului autentic/contrafăcut al conținutului lor, așa cum s-a
consemnat în procesul-verbal întocmit de inspectorii I.P.J. Dâmbovița,
înregistrat în 16 septembrie 2008, constatându-se că produsele respective sunt
contrafăcute (așa cum rezultă din adresele C.A.T. și T., reprezentantul legal
în România a titularilor mărcilor de parfum, aflate în dosarul de urmărire
penală).
Se mai menționează în
adresele respective că produsele ce au făcut obiectul activității infracționale
a inculpatului poartă fără drept însemnul mărcilor respective, nu au fost
făcute/comercializate cu acordul titularilor, și în consecință, s-au constituit
părți civile, solicitându-se sancționarea inculpatului, obligarea lui la
despăgubiri materiale și morale și distrugerea produselor contrafăcute.
Ca poziție
procesual-penală, este de reținut că inculpatul a recunoscut fapta comisă și a
depus înscrisuri la dosar și pe baza cărora a susținut că marfa incriminată a
fost cumpărată din târgurile bucureștene în mod legal cu factură fiscală.
În circumstanțierea
sa a cerut și s-a admis proba cu martori, fiind audiați în acest sens domnii
E.M.M. și C.S., iar reprezentantului legal al părților civile i s-a cerut și a
depus la dosarul cauzei, cereri de constituire de părți civile cu precizarea
modului de calcul a cuantumului bănesc solicitat drept despăgubiri civile (la
urmărirea penală s-a solicitat ca prejudiciu total suma de 16.770 euro, iar la
instanță, suma de 12.180 euro).
Așadar, sub aspectul
existenței faptei comise, mai sus descrisă, tribunalul a apreciat că aceasta
constituie infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
84/1998, modificată și completată, privind mărcile și indicațiile geografice.
Astfel, inculpatul a
pus în circulație, fără drept, produse (parfumuri) purtând o marcă
identică/similară celei înregistrate pentru produsele autentice, prejudiciind
astfel pe titularul mărcii respective prin crearea stării de pericol pentru
drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale acestuia, dar și pentru
consumatori, susceptibili de a fi duși în eroare cumpărând/oferindu-li-se
astfel de produse.
Raportat la
conținutul constitutiv al acestei infracțiuni și la fapta inculpatului care a
pus în circulație cu intenția indirectă de a desface astfel de bunuri expuse
spre vânzare (neavând nicio relevanță modalitatea prin care s-a realizat, adică
expunere spre vânzare, vânzare, gajare, împrumutare, oferire gratuită),
apărarea acestuia conform declarațiilor sale, în sensul că nu a dorit decât să
ofere ca "bonus" parfumurile celor ce cumpără DVD-uri, nu are
relevanța inexistenței unei conduite ilicite penale.
În același timp, este
de observat că, prin conținutul ei concret, fapta nu prezintă gradul de pericol
social al unei infracțiuni, inculpatul personal a făcut o singură
aprovizionare, legală sub aspectul formalității comerciale (factura din 31
august 2006), dorind să stimuleze vânzarea-cumpărarea de DVD-uri, oferind în
schimb și câte un parfum.
Așadar, nu sunt
dovezi la dosar că inculpatul a încercat să producă prejudiciu titularilor
mărcilor, și nici să obțină - prin oferirea lor alături de DVD-uri foloase
nejustificate, mai mult, declarația sa se coroborează cu procesul-verbal de
constatare a faptei, în sensul că nu a apucat să vândă produsele expuse spre
vânzare în standul său, fiind depistat de organul de poliție care le-a și
indisponibilizat.
Având în vedere și
persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită corectă în
societate (cf. declarațiilor martorilor E.M.M. și C.S.), s-a apreciat că este
excesivă aplicarea unei represiuni penale, circumstanțele reale și personale
ale cauzei, impunând o sancțiune administrativă, în cuantumul maxim de 1.000
RON, prevăzut de art. 91 lit. c) C. pen., fiind just aplicabile dispozițiile
art. 18
1
C. pen. și drept urmare, achitarea acestuia în baza art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen.
Cu privire la
rezolvarea laturii civile a cauzei, s-a apreciat, în raport de dispozițiile
art. 14 C. proc. pen. și de probele administrate în cauză, că nu se poate reține
existența unui prejudiciu material cauzat titularilor mărcilor înregistrate,
reprezentate în România de către C.A.T. și T. București.
Astfel, acești
titulari nu au dovedit că au investit resurse materiale pentru fabricarea
produselor constatate contrafăcute, acestea, în mod evident, au fost furnizate
inculpatului de alte persoane (A.T.U. S.R.L. București), mai mult, nu s-au
înregistrat nici cheltuieli de producție întrucât nu titularii au confecționat
bunurile (parfumuri) indisponibilizate, deci nu poate fi vorba de un prejudiciu
cu conținut material.
Însă, raportat la
aceleași dispoziții legale care reglementează soluționarea laturii civile a
cauzei penale, în speță s-a apreciat că există un prejudiciu moral dat de
impactul evident asupra imaginii titularilor mărcilor protejate, întrucât
inculpatul nu a adus la cunoștința eventualilor cumpărători - creând confuzie
în rândul lor, că produsele nu au proveniență autentică (știa că acestea nu
sunt originale, fiind comerciant și cumpărându-le cu un preț foarte mic de 3,8
și 4,5 RON, prețul fiind indiciu că parfumurile nu sunt originale).
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că fapta pentru care inculpatul
N.R.A. a fost trimis în judecată prezintă pericol social al unei infracțiuni.
Inculpatul a comis o
infracțiune cu un grad de pericol social atât generic cât și concret ridicat
prin care a prejudiciat 12 părți civile, cauzând un prejudiciu mare, stabilit
la 2.100 euro.
Pe de altă parte,
prin fapta comisă, inculpatul a adus o atingere unor societăți ce reprezintă
cele mai consacrate mărci de parfum, aspect ce evidențiază că prin fapta sa
inculpatul a lezat importante valori sociale ocrotite de legea penală.
Totodată, din probele
administrate în cauză rezultă că inculpatul N.R.A. este cunoscut cu antecedente
penale, fiind sancționat cu amendă administrativă prin Ordonanța nr. 317/P/2008
a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, circumstanță ce caracterizează
perseverența infracțională.
Prin Decizia penală
nr. 83 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, privind pe inculpatul N.R.A..
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și condamnarea
inculpatului, în baza dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
84/1998, la o pedeapsă care să-și atingă scopul preventiv-educativ prevăzut de
lege.
Examinând hotărârile
pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs care se circumscrie cazului
de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 18
2
C.
proc. pen., cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte
constată următoarele:
Instanțele au reținut
corect situația de fapt, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a
faptei comise de inculpat sub aspectul tratamentului sancționator aplicat
inculpatului (respectiv, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b
1
)
C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și anume
amendă în sumă de 1.000 RON, în baza art. 18
1
alin. (3) C. pen.
raportat la art. 91 lit. c) C. pen.), Înalta Curte constată că atât hotărârea
primei instanțe, cât și decizia instanței de apel sunt criticabile în sensul că
prin achitarea inculpatului s-a comis o eroare gravă de fapt.
Examinând actele
dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată prin
rechizitoriul nr. 550/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița
întrucât, în calitate de administrator al S.C. T.M. SRL București, a
comercializat, în târgul anual din orașul Titu, județul Dâmbovița, la data de
13 septembrie 2008, produse contrafăcute, purtând inscripția unor mărci
consacrate de parfum.
În urma verificărilor
efectuate s-a stabilit că cele 339 recipiente din sticlă de 20 ml, purtând
inscripția de mărci consacrate de parfum (K., G., D., B., M., L., C., H.B., La.)
conțineau produse contrafăcute.
Reprezentantul în
România al acestor mărci, Societatea Civilă de Avocați "T. & T."
s-a constituit parte civilă.
În motivarea soluției
de achitare instanțele anterioare au apreciat că fapta inculpatului, prin
conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni
și că acesta nu a încercat să producă un prejudiciu titularilor mărcilor
respective și nici să obțină, prin oferirea parfumurilor, ca bonus, la
cumpărarea a 3 - 4 DVD, foloase necuvenite.
Analizând
dispozițiile art. 18
1
alin. (1) și (2) C. pen. se observă că nu
constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea
minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret,
fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social
al unei infracțiuni.
De asemenea, la
stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și
mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care
fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum
și de persoana și conduita făptuitorului.
În aceeași ordine de
idei, pentru a-și produce efectele, sancțiunea aplicată trebuie să corespundă
gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod
real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia în sensul de a dori să
se îndrepte sau influenței măsurii luate față de el.
Or, în cauza dedusă
judecății, Înalta Curte apreciază că inculpatul a acționat cu intenție în comiterea
infracțiunii de contrafacere deoarece, deși acesta s-a apărat în fața instanței
afirmând că intenționa să ofere cadou respectivele parfumuri. Acest aspect
rezultă din faptul că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. T.M.
S.R.L., încheia frecvent acte juridice în activitatea sa comercială, fiind
obligat să depună diligențe pentru a cunoaște proveniența mărfurilor pe care
urma să le comercializeze, precum și regimul lor juridic.
Or, având în vedere
notorietatea mărcilor în cauză, declarația de la urmărirea penală în care
inculpatul a precizat că a achiziționat produsele în scopul revânzării, cât și
cantitatea destul de mare a produselor, este evident că inculpatul a acționat
cu intenție directă în folosirea identității între mărcile respective și
însemnele aplicate pe produsele pe care le comercializa, inducând, astfel, în
eroare consumatorii, în vederea obținerii unui profit.
Nu este de neglijat
nici faptul că inculpatul a mai fost sancționat anterior pentru același gen de
fapte, din probele administrate rezultând că i s-a aplicat o amendă
administrativă prin Ordonanța nr. 317/P/2008 a Parchetului de pe lângă
Tribunalul Olt, ceea ce evidențiază perseverența sa infracțională.
Or, în condițiile în
care inculpatul nu se află la prima faptă de contrafacere a unor produse de
parfumerie aparținând titularilor unor mărci de renume, mărci protejate pe
teritoriul României, aplicarea unei simple amenzi administrative în cuantum de
1.000 RON ar echivala cu o încurajare a inculpatului de a încălca în continuare
dispozițiile legale privind drepturile de proprietate intelectuală.
Prin urmare, Înalta
Curte apreciază că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea faptei
prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Referitor la modalitatea
de executare a pedepsei, Curtea apreciază că, în raport de criteriile generale
de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., îndeosebi de circumstanțele
personale ale inculpatului (este tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită
procesuală relativ sinceră), cât și de scopurile pedepsei, astfel cum sunt
reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., nu se impune executarea pedepsei
aplicate în regim de detenție, fiind suficiente dispozițiile art. 81 C. pen.
privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul
soluționării laturii civile a cauzei, Curtea apreciază corectă decizia
instanțelor anterioare care au constatat că există un prejudiciu moral care
constă în impactul evident asupra imaginii titularilor mărcilor protejate
întrucât inculpatul nu a adus la cunoștința eventualilor cumpărători că
produsele nu sunt autentice, deși știa că acestea nu sunt originale.
De asemenea, în cauză
sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la
art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 în
sensul confiscării produselor contrafăcute și distrugerii acestora pe
cheltuiala inculpatului.
Față de toate aceste
considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 83 din 23 septembrie 2010
a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie, privind pe inculpatul N.R.A..
Va casa decizia
penală atacată și Sentința penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului
Dâmbovița cu privire la greșita achitare a inculpatului N.R.A..
Va înlătura
dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
)
C. proc. pen., art. 18
1
alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C.
pen..
În baza art. 83 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 3
luni închisoare.
Se vor aplica
dispozițiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..
Se vor aplica
dispozițiile art. 81 C. pen. și art. 82 C. pen.
Se va atrage atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării pedepsei principale se va suspenda
executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 și
art. 346 C. proc. pen. va fi obligat inculpatul N.R.A., în solidar cu partea
responsabilă civilmente SC "T.M." SRL București, la plata
despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la cursul în lei în ziua
plății, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, conform
dispozitivului.
În baza art. 118
alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2)
din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 se va dispune confiscarea produselor
contrafăcute identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmbovița,
înregistrat în 16 septembrie 2008 și distrugerea acestora pe cheltuiala
inculpatului.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare
statului, ocazionate de judecata în fond, în sumă de 600 RON.
Onorariul pentru
asistența juridică a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei
penale nr. 83 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul N.R.A..
Casează decizia
penală atacată și Sentința penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului
Dâmbovița cu privire la greșita achitare a inculpatului N.R.A..
Înlătură dispozițiile
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C.
proc. pen., art. 18
1
alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen..
În baza art. 83 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 condamnă pe inculpatul N.R.A. la pedeapsa de
3 luni închisoare.
Face aplicarea art.
71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..
În baza art. 81 C.
pen. suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen
de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit art. 82 C. pen..
Atrage atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale se suspendă executarea
pedepsei accesorii.
În baza art. 14 și
art. 346 C. proc. pen. obligă inculpatul N.R.A., în solidar cu partea
responsabilă civilmente SC "T.M." SRL București, la plata
despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la cursul în lei în ziua
plății, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, după cum urmează:
- câte 200 euro către
părțile civile K., Societe anonyme, P.G., P.C.D., Societe anonyme, B. S.p.A, GA
M. SA, L.P.E.B. & C., J.C., Societe anonyme, H.B. T.M. GmbH & Co.KG,
LA. SA;
- câte 100 euro către
părțile civile Z. DF., Societe anonyme, G., Societe anonyme, C.K.T.T..
În baza art. 118 alin.
(1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din
O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 dispune confiscarea produselor contrafăcute
identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmbovița, înregistrat în 16
septembrie 2008 și distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatului.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la cheltuieli judiciare statului,
ocazionate de judecata în fond, în sumă de 600 RON.
Onorariul pentru
asistența juridică a intimatului inculpat N.R.A., în sumă de 200 RON, se
plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 23 martie 2011.