ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângere formulată la 8 iulie 2002 petiționarele "L.V.-M." SA și "G." SA au formulat plângere penală împotriva administratorilor SC D.U. SA solicitând tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998. În motivarea plângerii s-a susținut că societatea reclamată comercializează prin standurile proprii produse contrafăcute purtând în mod nelegitim mărcile petiționarelor, mărci înregistrate și protejate pe teritoriul României. Parchetul de pe lângă Tribunalul București prin Ordonanța nr. 628/P/2006 din 5 octombrie 2006 a dispus în baza art. 1 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din C. proc.

pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 și aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în valoare de 1000 RON. S-a mai dispus confiscarea a 100 cămăși bărbătești și a 24 perechi ciorapi bărbătești. Pentru a adopta această soluție parchetul a reținut că învinuitul A.B., în calitate de director comercial al SC D.U. SA a permis vânzarea de cămăși și ciorapi bărbătești marca "G.", fără acordul utilizatorului mărcii. Prin expertiza tehnico-judiciară efectuată în cauză s-a concluzionat ca bunurile ridicate de organele poliției, respectiv 100 cămăși și 24 perechi ciorapi, purtând marca "G." sunt contrafăcute și că au fost puse în vânzare cu încălcarea drepturilor de marcă aparținând petiționarelor.

La aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretul pentru faptele comise, împrejurarea că, deși a primit notificare de retragere de la comercializare a bunurilor respective a omis să oprească vânzarea acelor produse întrucât fusese schimbat din funcția de director comercial, că produsele au fost cumpărate în perioada februarie - mai 2002 de la SC F.T.I. SRL și SC G.N. SA în perioada februarie - mai 2002 și că nu a cunoscut că erau contrafăcute. Prin Ordonanța nr. 2995/VIII/1/2006 din 18 decembrie 2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost admisă plângerea petiționarilor, întrucât în dispozitivul ordonanței atacate s-a omis să se dispună cu privire la F.S., administrator al SC "F.T.I." SRL și la N.M., administrator al SC "G.N." SA.

A fost menținută soluția față de învinuitul A.B. ca legală și temeinică și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.S. și N.M. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998. Împotriva acestei soluții petiționarele "L.V.M." SA și "G." SA au formulat, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin Sentința penală nr. 1277 din 25 septembrie 2007 a Tribunalul București, secția a II-a penală. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că soluția de scoatere de sub urmărire penală a numitului A.B. este legală și temeinică și că fapta săvârșită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 1726/R din 3 decembrie 2007 a admis recursul declarat de petiționarele "L.V.M." SA și a casat sentința primei instanțe.

Rejudecând cauza a admis plângerea petiționarei L.-F.G. a desființat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și a trimis cauza la Tribunalul București în vederea judecării inculpatului A.B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998. Pentru a decide astfel instanța de recurs a considerat că fapta comisă de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni și că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art. 181 C. pen. Prin Sentința penală nr. 730 din 17 iulie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul A.B., în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 modificată prin O.U.G. nr. 190/2005 la 1 an închisoare, constatându-se grațiată pedeapsa, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. coroborat cu art. 84 din Legea nr. 84/1998 s-a dispus confiscarea a 100 cămăși bărbătești și 24 perechi ciorapi inscripționate "G.". În baza art. 118 lit. b) și e) C. pen. s-a confiscat suma de 16.568,60 RON dobândită prin săvârșirea infracțiunii. Totodată, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă "G." SA și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente "U.S.C." SA (prin schimbarea între timp a denumirii din SC D.U. SA) la plata sumei de 20000 euro, în echivalent în RON la data plății la curs B.N.R., cu titlu de daune morale. S-a luat act ca partea vătămată "L.V.M." SA nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în fapt că, în perioada februarie 2002 - 31 mai 2002 inculpatul A.B., având funcția de director al SC D.U.

SA, denumită ulterior U.S.C. SA, a pus în circulație fără drept cămăși și șosete purtând o marcă identică cu marca înregistrată pentru produse identice "G.". Ca urmare, s-a produs un prejudiciu pentru titularul mărcii înregistrate, respectiv pentru partea vătămată "L.V.M." și "G." SA - ambele mărci fiind apărate prin aceeași corporație înregistrată în Franța L.-F.G. S-a mai reținut că la data de 14 mai 2002, aceasta corporație a notificat prin executor judecătoresc partea responsabilă civilmente SC "D.U." SA să retragă produsele de la vânzare, însă nu s-a dat curs acestei notificări. Prin Decizia penală nr. 232 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul A.B., a fost desființată sentința primei instanțe și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen. s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 constatând întrunită prescripția specială a răspunderii penale. Totodată, au fost respinse apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC "U.S.C." SA și de părțile civile "G." SA și "L.V.M." SA ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat că, în raport de data faptelor, termenul prescripției speciale s-a împlinit. De asemenea, au fost considerate neîntemeiate susținerile apelantelor părți civile în sensul că trebuia achitată suma de 10044,99 euro drept despăgubiri civile și ale apelantei părți responsabile civilmente în sensul greșitei obligări la daune morale.

Astfel, instanța de apel a apreciat că suma acordată de prima instanță de 20000 euro cu titlu de daune morale reprezintă o corectă despăgubire pentru prejudiciul de imagine suferit și că nu se justifică și obligarea la despăgubiri civile neprobându-se existența unei daune. Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile "G." SA și "L.V.M." SA și inculpatul A.B. după sesizarea instanței supreme. Ulterior, inculpatul A.B. și partea vătămată "L.V.M." SA au retras recursurile declarate. În recursul părții civile "G." SA s-a susținut că în mod greșit instanța de apel nu a acordat despăgubirile solicitate în sumă de 10.044,99 euro, că acesta este echivalentul prejudiciului material suferit prin săvârșirea infracțiunii de contrafacere comisă de inculpat.

S-a cerut admiterea recursului, casarea deciziei atacate și obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10.044,99 euro și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) și (5) C. proc. pen. acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, atât pentru repararea pagubei, cât și pentru repararea daunelor morale. Repararea pagubelor se face potrivit dispozițiilor legii civile fie în natură prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, fie prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.

Potrivit art. 998 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Pe de altă parte prin dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen. coroborate cu cele ale art. 34 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice s-a stabilit că sunt supuse confiscării produsele care poartă mărci sau indicații geografice contrafăcute puse în circulație fără drept. În sfârșit, conform art. 118 lit. e) C. pen. sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

Din examinarea actelor dosarului se constată că partea vătămată "G." SA s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului A.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente la daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit care au fost stabilite de instanțe la suma de 20000 euro la care partea civilă a achiesat și la daune materiale calculate la 1044,99 euro, sumă care reprezintă beneficiul realizat în mod injust de inculpat prin vânzarea produselor contrafăcute. Or, potrivit celor ce preced, instanțele au dispus confiscarea de la inculpat a sumelor reprezentând câștigul obținut prin vânzare fără drept a produselor contrafăcute purtând marca protejată "G.", în cuantum total de 16568,60 RON și totodată confiscarea a 100 cămăși și a 24 de perechi ciorapi, purtând aceeași marcă, ridicate de organele de poliție de la U.S.C.

SA. Întrucât suma arătată a fost confiscată ca măsură de siguranță, fiind dobândită prin săvârșirea unei infracțiuni, aceeași sumă ori un cuantum mai mare, cum s-a solicitat prin prezentul recurs nu poate fi acordată părții civile recurente, întrucât s-ar ajunge la o dublă obligare, una ca sancțiune penală - confiscare, și alta cu obligație civilă, ceea ce nu este admisibil. Mai este de menționat, cu privire la suma solicitată, că partea civilă nu a făcut dovada că i s-a produs o pagubă materială constând în diminuarea activelor sale ori în creșterea pasivului și nici că suma rezultată din activitatea materială a inculpatului ar fi un beneficiu nerealizat. Se mai constată că, în realitate partea civilă "G." SA a suferit un prejudiciu de imagine și că prin obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20.000 euro daune morale, a operat o justă și integrală despăgubire pentru prejudiciul moral suferit.

Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurenta "G." SA, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de această parte civilă cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat. Totodată, potrivit art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 cu referire la art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursurilor declarate de partea civilă "L.V.M." SA și de inculpatul A.B., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.S.A. împotriva Deciziei penale nr. 232 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Ia act de retragerea recursurilor declarate de partea civilă L.V.M.S.A. și de inculpatul A.B. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2011.