ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângere formulată la 8 iulie 2002

petiționarele "L.V.-M." SA și "G." SA au formulat plângere

penală împotriva administratorilor SC D.U. SA solicitând tragerea la răspundere

penală a acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 83 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 84/1998.

În motivarea

plângerii s-a susținut că societatea reclamată comercializează prin standurile

proprii produse contrafăcute purtând în mod nelegitim mărcile petiționarelor,

mărci înregistrate și protejate pe teritoriul României.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București prin Ordonanța nr. 628/P/2006 din 5 octombrie 2006 a

dispus în baza art. 1 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din

C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.B. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

84/1998 și aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în valoare de 1000

RON.

S-a mai dispus

confiscarea a 100 cămăși bărbătești și a 24 perechi ciorapi bărbătești.

Pentru a adopta

această soluție parchetul a reținut că învinuitul A.B., în calitate de director

comercial al SC D.U. SA a permis vânzarea de cămăși și ciorapi bărbătești marca

"G.", fără acordul utilizatorului mărcii.

Prin expertiza

tehnico-judiciară efectuată în cauză s-a concluzionat ca bunurile ridicate de

organele poliției, respectiv 100 cămăși și 24 perechi ciorapi, purtând marca

"G." sunt contrafăcute și că au fost puse în vânzare cu încălcarea

drepturilor de marcă aparținând petiționarelor.

La aplicarea

sancțiunii cu caracter administrativ s-au avut în vedere lipsa antecedentelor

penale, recunoașterea și regretul pentru faptele comise, împrejurarea că, deși

a primit notificare de retragere de la comercializare a bunurilor respective a

omis să oprească vânzarea acelor produse întrucât fusese schimbat din funcția

de director comercial, că produsele au fost cumpărate în perioada februarie -

mai 2002 de la SC F.T.I. SRL și SC G.N. SA în perioada februarie - mai 2002 și

că nu a cunoscut că erau contrafăcute.

Prin Ordonanța nr.

2995/VIII/1/2006 din 18 decembrie 2006 a prim procurorului Parchetului de pe

lângă Tribunalul București a fost admisă plângerea petiționarilor, întrucât în

dispozitivul ordonanței atacate s-a omis să se dispună cu privire la F.S.,

administrator al SC "F.T.I." SRL și la N.M., administrator al SC

"G.N." SA.

A fost menținută

soluția față de învinuitul A.B. ca legală și temeinică și s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de F.S. și N.M. sub aspectul infracțiunii

prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Împotriva acestei

soluții petiționarele "L.V.M." SA și "G." SA au formulat,

în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin

Sentința penală nr. 1277 din 25 septembrie 2007 a Tribunalul București, secția

a II-a penală.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că soluția de scoatere de sub urmărire

penală a numitului A.B. este legală și temeinică și că fapta săvârșită de

acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 1726/R din 3 decembrie

2007 a admis recursul declarat de petiționarele "L.V.M." SA și a

casat sentința primei instanțe.

Rejudecând cauza a

admis plângerea petiționarei L.-F.G. a desființat ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală și a trimis cauza la Tribunalul București în vederea judecării

inculpatului A.B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 84/1998.

Pentru a decide

astfel instanța de recurs a considerat că fapta comisă de inculpat prezintă

pericolul social al unei infracțiuni și că în mod greșit s-au aplicat

dispozițiile art. 181 C. pen.

Prin Sentința penală

nr. 730 din 17 iulie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost

condamnat inculpatul A.B., în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

84/1998 modificată prin O.U.G. nr. 190/2005 la 1 an închisoare, constatându-se

grațiată pedeapsa, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. coroborat cu art. 84 din Legea nr. 84/1998 s-a dispus confiscarea a

100 cămăși bărbătești și 24 perechi ciorapi inscripționate "G.".

În baza art. 118 lit.

b) și e) C. pen. s-a confiscat suma de 16.568,60 RON dobândită prin săvârșirea

infracțiunii.

Totodată, a fost

admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă "G." SA și

s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente

"U.S.C." SA (prin schimbarea între timp a denumirii din SC D.U. SA)

la plata sumei de 20000 euro, în echivalent în RON la data plății la curs

B.N.R., cu titlu de daune morale.

S-a luat act ca

partea vătămată "L.V.M." SA nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut în fapt că, în perioada februarie 2002 - 31

mai 2002 inculpatul A.B., având funcția de director al SC D.U. SA, denumită

ulterior U.S.C. SA, a pus în circulație fără drept cămăși și șosete purtând o

marcă identică cu marca înregistrată pentru produse identice "G.".

Ca urmare, s-a produs

un prejudiciu pentru titularul mărcii înregistrate, respectiv pentru partea

vătămată "L.V.M." și "G." SA - ambele mărci fiind apărate

prin aceeași corporație înregistrată în Franța L.-F.G.

S-a mai reținut că la

data de 14 mai 2002, aceasta corporație a notificat prin executor judecătoresc

partea responsabilă civilmente SC "D.U." SA să retragă produsele de

la vânzare, însă nu s-a dat curs acestei notificări.

Prin Decizia penală

nr. 232 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, a

fost admis apelul declarat de inculpatul A.B., a fost desființată sentința primei

instanțe și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen. s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998

constatând întrunită prescripția specială a răspunderii penale.

Totodată, au fost

respinse apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC

"U.S.C." SA și de părțile civile "G." SA și

"L.V.M." SA ca nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a constatat că, în raport de data

faptelor, termenul prescripției speciale s-a împlinit.

De asemenea, au fost

considerate neîntemeiate susținerile apelantelor părți civile în sensul că

trebuia achitată suma de 10044,99 euro drept despăgubiri civile și ale

apelantei părți responsabile civilmente în sensul greșitei obligări la daune

morale.

Astfel, instanța de

apel a apreciat că suma acordată de prima instanță de 20000 euro cu titlu de

daune morale reprezintă o corectă despăgubire pentru prejudiciul de imagine

suferit și că nu se justifică și obligarea la despăgubiri civile neprobându-se

existența unei daune.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs părțile civile "G." SA și

"L.V.M." SA și inculpatul A.B. după sesizarea instanței supreme.

Ulterior, inculpatul

A.B. și partea vătămată "L.V.M." SA au retras recursurile declarate.

În recursul părții

civile "G." SA s-a susținut că în mod greșit instanța de apel nu a

acordat despăgubirile solicitate în sumă de 10.044,99 euro, că acesta este

echivalentul prejudiciului material suferit prin săvârșirea infracțiunii de

contrafacere comisă de inculpat.

S-a cerut admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și obligarea inculpatului, în solidar cu

partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10.044,99 euro și menținerea

celorlalte dispoziții ale hotărârii.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 14 alin. (1) și (5) C. proc. pen. acțiunea civilă are ca

obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții

responsabile civilmente, atât pentru repararea pagubei, cât și pentru repararea

daunelor morale.

Repararea pagubelor

se face potrivit dispozițiilor legii civile fie în natură prin restituirea

lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, fie

prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu

este cu putință.

Potrivit art. 998 C.

civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela a

cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.

Pe de altă parte prin

dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen. coroborate cu cele ale art. 34 din Legea

nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice s-a stabilit că sunt

supuse confiscării produsele care poartă mărci sau indicații geografice

contrafăcute puse în circulație fără drept.

În sfârșit, conform

art. 118 lit. e) C. pen. sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin

săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că partea vătămată "G." SA s-a

constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului A.B., în solidar cu

partea responsabilă civilmente la daune morale pentru prejudiciul de imagine

suferit care au fost stabilite de instanțe la suma de 20000 euro la care partea

civilă a achiesat și la daune materiale calculate la 1044,99 euro, sumă care

reprezintă beneficiul realizat în mod injust de inculpat prin vânzarea

produselor contrafăcute.

Or, potrivit celor ce

preced, instanțele au dispus confiscarea de la inculpat a sumelor reprezentând

câștigul obținut prin vânzare fără drept a produselor contrafăcute purtând

marca protejată "G.", în cuantum total de 16568,60 RON și totodată

confiscarea a 100 cămăși și a 24 de perechi ciorapi, purtând aceeași marcă,

ridicate de organele de poliție de la U.S.C. SA.

Întrucât suma arătată

a fost confiscată ca măsură de siguranță, fiind dobândită prin săvârșirea unei

infracțiuni, aceeași sumă ori un cuantum mai mare, cum s-a solicitat prin

prezentul recurs nu poate fi acordată părții civile recurente, întrucât s-ar

ajunge la o dublă obligare, una ca sancțiune penală - confiscare, și alta cu

obligație civilă, ceea ce nu este admisibil.

Mai este de

menționat, cu privire la suma solicitată, că partea civilă nu a făcut dovada că

i s-a produs o pagubă materială constând în diminuarea activelor sale ori în

creșterea pasivului și nici că suma rezultată din activitatea materială a

inculpatului ar fi un beneficiu nerealizat.

Se mai constată că,

în realitate partea civilă "G." SA a suferit un prejudiciu de imagine

și că prin obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente

la plata sumei de 20.000 euro daune morale, a operat o justă și integrală

despăgubire pentru prejudiciul moral suferit.

Față de

considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de

recurenta "G." SA, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat

recursul declarat de această parte civilă cu obligarea la cheltuieli judiciare

către stat.

Totodată, potrivit

art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369 cu referire la art. 192

alin. (2) C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursurilor declarate de

partea civilă "L.V.M." SA și de inculpatul A.B., cu obligarea

acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă G.S.A. împotriva Deciziei penale

nr. 232 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Ia act de retragerea

recursurilor declarate de partea civilă L.V.M.S.A. și de inculpatul A.B.

împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentele

părți civile la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 mai 2011.