ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 486/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul F.P.împotriva încheierii din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a III-a Civilă, pronunțată în dosarul nr.2207/2002. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât F.P., personal și asistat de avocat C.I., intimații C.I.personal și F.M., reprezentat de avocat N.C., lipsind intimata C.L.. Procedura completă. Curtea invocă excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art.282 alin.2 din C.proc.civ.. Avocatul C.I. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Avocat N.C. solicită respingerea recursului declarat de pârâtul F.P.ca inadmisibil cu cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 octombrie 2002 Curtea de Apel București – secția III civilă a respins cererea formulată de către recurentul F.P.în contradictoriu cu intimații F.M., C.L.

și C.I., de suspendare a judecării recursului. În motivarea încheierii instanța de recurs reține că motivul invocat (prevederile art.244 pct.1 C.proc.civ.) este nefondat întrucât cauza pentru care se solicită suspendarea, s-a mai judecat și a fost soluționată prin sentința civilă nr.50 din 17 ianuarie 2000 a Judecătoriei Bolentinul din Vale, măsură definitivă și irevocabilă. Se mai reține, având în vedere împrejurarea mai înainte menționată, precum și faptul că suspendarea în baza art.244 pct.1 C.proc.civ. este facultativă pentru instanță, că nu există temei pentru suspendarea cauzei. Împotriva acestei încheieri F.P.a declarat recurs, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. La termenul din 11 februarie 2003 Curtea a invocat excepția de ordine publică a inadmisibilității recursului.

Cu privire la această excepție urmează a reține următoarele: Este de reținut că încheierea prin care insntanța de recurs a respins cererea de suspendare a judecării recursului face parte din categoria încheierilor premergătoare. Dispozițiile art.282 alin.2 C.proc.civ. arată că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel (sau după caz, recurs) decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății”. În cazul în speță nu este vorba însă de o întrerupere a cursului judecății ci, dimpotrivă, cererea de suspendare a fost respinsă. În consecință temeiul de drept invocat de către recurent art.244 1 C. proc. civ.

nu-și are aplicare în speță pentru că în acest text de lege se arată că se poate face recurs, separat, nu odată cu fondul, în situațiile când s-a dispus suspendarea cursului judecării procesului sau când s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei; ori în prezenta cauză a fost respinsă cererea de suspendare, ceea ce este cu totul altă ipoteză. Astfel fiind față de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul F.P.împotriva încheierii din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a III-a Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.