ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3394/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3394/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 14 februarie 2003, SC
O.T. SRL, Băile Govora, a formulat recurs împotriva deciziei nr. 6 din 22
ianuarie 2003, prin care Președintele Consiliului Concurenței i-a respins
contestația privind decizia nr. 464 din 16 decembrie 2002, a Comisiei Consiliului
Concurenței.
În motivarea cererii, recurenta a învederat că a
fost sancționată în mod eronat cu amendă de 70 milioane lei pentru fapta de
omisiune a notificării concentrării economice, prevăzută de art. 55 lit. a) din
Legea nr. 21/1996.
Pe de o parte, în lipsa unei
prevederi legale a unui termen
în care să se not
ifice
concentrarea economică, nu s-a ținut cont de faptul că societatea a formulat
notificarea cerută de art. 16 din Legea nr. 21/1996, din proprie inițiativă,
după adoptarea H.G. nr. 33/2002.
Pe de altă parte, și în
situația dobândirii a 60,13% din capitalul social al SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea
și a depășirii pragului de 25 miliarde lei, societatea nu a creat și nu a
consolidat o poziție dominantă, astfel încât nu se justifică aplicarea
sancțiunii.
Prin întâmpinare, Consiliul
Concurenței a solicitat respingerea recursului, arătând că, potrivit
Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice (M. Of. nr.
63 bis/14.04.1997
), operațiunea de concentrare
economică trebuia să fie notificată, în prealabil dobândirii controlului, ceea
ce societatea recurentă nu a făcut.
Pe fondul litigiului, s-a precizat
că scopul notificării îl constituie tocmai exercitarea unui control de către
Consiliul Concurenței, în vederea împiedicării creării de monopoluri sau
apariții de agenți economici cu o poziție dominantă pe piață, care să conducă
la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea semnificativă a concurenței.
Examinând cauza, Curtea va constata
că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, din probele
administrate rezultă că la data de 23 octombrie 2000, recurenta, achiziționând
60,13% din acțiunile SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea, a constituit o concentrare
economică, prin depășirea pragului de minimis prevăzut de art. 15 din Legea concurenței
nr. 21/1996.
Deși avea obligația ca, în prealabil
dobândirii controlului, să notifice operațiunea de concentrare economică,
societatea s-a adresat Consiliului Concurenței, conform art. 16 din Legea nr.
21/1996, de-abia la 4 noiembrie 2002, fiind astfel în mod corect sancționată
contravențional cu amendă de 70 milioane lei.
Întrucât prin omisiunea notificării
concentrării economice, recurenta nu și-a îndeplinit o obligație legală,
nepermițând Consiliului Concurenței de a analiza compatibilitatea operațiunii
realizate cu un mediu concurențial normal, societatea nu poate invoca în
apărare, inexistența unui monopol sau a unei poziții dominante, de natură să
conducă la împiedicarea concurenței, aspecte ce urmau a fi analizate de
autoritatea de concurență, după completarea formularului de notificare.
În raport cu cele expuse mai sus,
Curtea va respinge recursul declarat de societate, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC
O.T. SRL Băile Govora, județul Vâlcea, împotriva deciziei nr. 6 din 22 ianuarie
2003 a Președintelui Consiliului Concurenței, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 octombrie 2003.