ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2840/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14

aprilie 2003 la Consiliul Concurenței, SC O. SA a declarat recurs împotriva

deciziei nr. 111 din 25 martie 2003 emisă de Președintele Consiliului

Concurenței, pe care o consideră nelegală și netemeinică, pe fond cerând

anularea deciziei nr. 35 din 19 februarie 2003 și exonerarea societății de

plata amenzii de 30 de milioane de lei.

Petenta a recunoscut, prin recursul

declarat, că prin cumpărarea pachetului de acțiuni deținut de Ministerul

Turismului nr. 96,5525% din capitalul social la data de 4 aprilie 2002, conform

contractului de vânzare-cumpărare nr. 30 din 8 aprilie 2002, s-a realizat o

operațiune de concentrare economică ce trebuia notificată conform dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

S-a precizat că notificarea a fost

făcută „cu o întârziere de 4 luni”, adică la 14 august 2002 și că, de fapt,

sancționarea societății pentru întârzierea notificării este legată și de culpa

Consiliului Concurenței care nu a stabilit la timp, prin Regulament, termenul

în care se formulează notificarea.

Se susține că decizia atacată este

lovită de nulitate, pentru că nu s-a pronunțat asupra termenului în care era

obligată unitatea să notifice concentrația economică realizată, precum și în

raport de ce s-a apreciat de Consiliul Concurentei, că s-a depășit pragul de

minim 65 miliarde, atâta timp, cât recurenta a probat că cifra de afaceri avută

în anul anterior a fost de 39.674.449 milioane lei.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține că prin decizia nr. 35 din 19 februarie 2003 a Consiliului

Concurenței, în temeiul art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, SC O. SA, Băile

Olănești, a fost sancționată cu o amendă de 37 milioane lei, pentru încălcarea

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, prin omisiunea notificării concentrării

economice realizate prin dobândirea controlului unic asupra SC R. SA Mamaia.

S-a reținut că la 8 aprilie 2002, SC

O. SA, Băile Olănești a achiziționat un pachet de acțiuni reprezentând 96,5525%

din valoarea capitalului social al SC R. SA Mamaia, dobândind controlul unic

asupra acestei societăți.

S-a precizat, prin decizie, că

dobândirea de către SC O. SA a controlului asupra SC R. SA reprezintă o

concentrare economică conform prevederilor art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea

concurenței nr. 21/996 și ale Regulamentului privind autorizarea concentrărilor

economice.

De asemenea, s-a făcut mențiunea

prin decizia sus-citată că cifra de afaceri totală, realizată în anul 2001 de

părțile implicate în operațiunea de concentrare economică, depășește pragul de minimis

prevăzut de art. 15 din Legea concurenței nr. 21/1996, modificat prin ordinul

Președintelui Consiliului Concurenței nr. 13 din 14 februarie 2001.

Prin decizia nr. 111 din 25 martie

2003 a președintelui Consiliului Concurenței, s-a admis în parte plângerea

formulată de SC O. SA și s-a redus amenda aplicată de Comisia Consiliului

Concurenței, prin decizia nr. 35 din 19 februarie 2003, la suma de 30 milioane

de lei.

S-a reținut că la 8

aprilie 2002, data realizării concentrării economice, legislația concurenței

prevedea că notificarea trebuia făcută anterior închiderii operațiunii de

concentrare economică. Astfel, potrivit Regulamentului privind autorizarea

concentrărilor economice, în vigoare la acea dată, trebuia notificată intenția

de a realiza o concentrare economică, în vederea analizei de către Consiliul

Concurenței, a compatibilității acestuia cu un mediu concurențial normal.

Față de motivele de recurs invocate

de SC O. SA, în raport de decizia nr. 111 din 25 martie 2003 a Președintelui

Consiliului Concurenței, Curtea Supremă de Justiție constată că recursul este

neîntemeiat și va fi respins.

Recurenta nu a notificat intenția de

concentrare economică, iar cât privește faptul că ar fi depășit pragul de

minimis prevăzut de Ordinul nr. 13 din 14 februarie 2001, această susținere ce

trebuia făcută în fața președintelui Consiliului Concurenței, nu a fost

dovedită ca incorectă și oricum, ceea ce constituie obiectul cauzei de față,

este contestarea deciziei nr. 111 din 25 martie 2003 emisă de Președintele Consiliului

Concurenței, ce a stabilit amenda pentru recurentă.

Constatându-se că actul

administrativ atacat, decizia nr. 111 din 25 martie 2003 a Președintelui

Consiliului Concurenței, este legal și temeinic, recursul declarat fiind

neîntemeiat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.

SA Băile Olănești, împotriva deciziei nr. 111 din 25 martie 2003 a

Președintelui Consiliului Concurenței și decizia nr. 35 din 19 februarie 2003 a

Comisiei Consiliului Concurenței, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2003.