ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3395/2003

HOTĂRÂRE
22.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3395/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 476 din 18

februarie 2002, Comisia Consiliului Concurenței, în temeiul dispozițiilor art.

55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, Legea concurenței, a sancționat SC O.T. SRL

cu amendă de 100.000.000 lei, pentru omisiunea notificării concentrării economice.

S-a reținut că societatea comercială

a achiziționat în noiembrie 2000, pachetul de acțiuni reprezentând 39,976% din

capitalul social al SC O. SA, dobândind astfel controlul unic de facto.

Cum pentru această operațiune de

concentrare economică exista obligativitatea notificării la momentul încheierii

contractului de vânzare-cumpărare și nu la aproape doi ani după acesta, cum a

procedat SC O.T. SRL, s-a reținut ca fiind dovedită săvârșirea contravenției

prevăzută de art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996 și s-a dispus aplicarea

amenzii.

Prin decizia nr. 9 din 29 ianuarie

2003, Președintele Consiliului Concurenței a respins plângerea formulată de SC

O.T. SRL împotriva deciziei nr. 476/2002.

Considerând nelegală și netemeinică

această ultimă decizie, SC O.T. SRL a declarat recurs, susținând, în esență, că

în mod greșit s-a apreciat că ar fi săvârșit contravenția prevăzută de art. 55

din Legea nr. 21/1996, întrucât art. 16 din același act normativ nu stabilește

un termen anume pentru realizarea notificării și ca atare, nu se poate reține o

„omisiune” în sarcina sa.

Pe fondul cauzei, recurenta a

susținut că nu are o poziție dominantă de control și concentrare economică, în

sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 21/1996, situația valorică a

capitalului său social fiind incertă, pe de o parte, ca urmare a retrocedării

unui număr de 5 imobile, din cele 10 incluse în pachetul de acțiuni cumpărat de

la SC Olănești SA, iar pe de altă parte, ca urmare a litigiilor aflate în curs

de soluționare, pentru alte imobile revendicate de proprietar.

Recursul nu este fondat.

Art. 16 alin. (1) din Legea nr.

21/1996, stabilește obligația agenților economici care participă la operațiuni

de concentrare economică și a cărei cifră de afaceri cumulată depășește un

anumit prag valoric, să notifice aceasta Consiliului Concurenței.

Art. 1 din Regulamentul privind

autorizarea concentrărilor economice (M. Of. nr. 63/14.04.1997), stabilește

chiar un termen de 7 zile pentru notificare, termen calculat, fie de la data

depunerii ofertelor pentru licitație în cazul concentrărilor economice

realizate în cadrul unei licitații publice, fie de la data depunerii ofertelor

pentru concursul de oferte organizat de vânzător.

În ambele situații este evident că

notificarea trebuie să fie prealabilă operației de concentrare, scopul ei,

astfel cum este definit de Regulamentul privind autorizarea concentrărilor

economice, fiind acela de a furniza toate informațiile necesare pentru a

permite Consiliului Concurenței să intervină împotriva creării de monopoluri sau

de agenți economici cu o poziție dominantă pe piața și care pot astfel înlătura

sau denatura concurența pe piață.

Astfel fiind, notificarea

Consiliului Concurenței la mai bine de doi ani de la realizarea operațiunii de

concentrare economică, în mod justificat și în conformitate cu prevederile art.

55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, a fost apreciată drept contravenție și

sancționată ca atare.

Susținerea recurentei potrivit

căreia în urma achiziționării pachetului de acțiuni de la SC O. SA nu ar fi

obținut o poziție dominantă de control, ca urmare a diminuării patrimoniului

prin retrocedarea unor imobile, este nerelevantă în cauză, sancțiunea aplicată

privind exclusiv omisiunea de notificare și nu rezultatul investigațiilor

Consiliului Concurenței.

În raport cu aceste considerente,

urmează a se aprecia ca legală și temeinică decizia nr. 9/2003 a Președintelui

Consiliului Concurenței și în consecință, respins recursul declarat de SC O.T.

SRL.

Respinge recursul declarat de SC

O.T. SRL Băile Govora, județul Vâlcea, împotriva deciziei nr. 9 din 29 ianuarie

2003 a Președintelui Consiliului Concurenței, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-09-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2003
ă, iar nu în termen de 30 de zile de la preluarea controlului. Referitor la data la care notificarea a devenit efectivă s-a reținut că de la acest moment curg termenele în care Consiliul Concurenței are obligația să ia o decizie cu privire
ÎCCJ 2005-06-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3599/2005
ile pct. 111 și pct. 113 lit. b) din Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice și săvârșind contravenția prevăzută de art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta.
ÎCCJ 2004-10-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7445/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 441 din 9 octombrie 2003 a Președintelui Consiliului Concurenței, s-a respins plângerea formulată de SC L. Olanda, menținându-se ca legal
ÎCCJ 2010-01-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 230/2010
2006, colaborarea efectivă a părților implicate și depunerea din proprie inițiativă a notificării operațiunii de concentrare economică de reclamantă – a stabilit nivelul final al sancțiunii la 0,48% din cifra de afaceri a reclamantei înregi
ÎCCJ 2011-02-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 727/2011
SC ”E.” SRL exercită controlul SC ”V.2001” SRL, și potrivit Legii nr. 31/1990 desemnează organele de administrare, conducere executivă, supraveghere și control al agentului economic preluat, fiind proprietarul majoritar al participațiilor,
Sursă