ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5242/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 7 iulie 2003 s-a înregistrat recursul în anulare contra deciziei civile nr. 1938 din 1 octombrie 2002 și a sentinței civile nr. 543/2002 prin care Ministerul Justiției și CASAOPSNAJ au fost obligați să restituie suma de 7% reținută ilegal în perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, pe temeiul din art. 99 alin. (1) al Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Se susține că Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, este ulterioară Legii nr. 92/1992, și în art. 6 lit. d) nu sunt cuprinși magistrații ca fiind exceptați de la plata contribuției, iar pe de altă parte, reclamanta a încheiat contractul cu CASAOPSNAJ, angajându-se la plata acesteia.

1. Recursul în anulare este fondat. 2.1. Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1991 „magistrații... beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală ...”, textul nu prevede obligația acestora de plata contribuției la asigurările de sănătate. Acest act normativ constituie legea organică (generală) a autorității judecătorești. Ulterior, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității ...”. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuției de 7% în care nu sunt incluși magistrații.

2.2. În materia asigurărilor sociale de sănătate legea specială este legea nr. 145/1997 care are ca obiect reglementarea asigurărilor de sănătate, dispozițiile Legii nr. 92/1992 constituind legea generală, având ca obiect organizarea judecătorească, și statutul magistraților. Pe de altă parte, legea specială, care, de principiu, prevalează celei generale, este ulterioară acesteia din urmă, generând, implicit, abrogarea dispozițiilor contrare. Ca atare, în speță se aplică legea specială care nu exceptează expres magistrații de la contribuția de 7%, astfel că recursul în anulare este fondat urmând a fi casate ambele hotărâri și acțiunea respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 1938 din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 543 din 14 iunie 2002 a Tribunalului Maramureș și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta L.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2003.