ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5242/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

înregistrat recursul în anulare contra deciziei civile nr. 1938 din 1 octombrie

2002 și a sentinței civile nr. 543/2002 prin care Ministerul Justiției și

CASAOPSNAJ au fost obligați să restituie suma de 7% reținută ilegal în perioada

1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 cu titlu de contribuție la asigurările sociale

de sănătate, pe temeiul din art. 99 alin. (1) al Legii nr. 92/1992 pentru

organizarea judecătorească.

Se susține că Legea nr. 145/1997 a

asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, este

ulterioară Legii nr. 92/1992, și în art. 6 lit. d) nu sunt cuprinși magistrații

ca fiind exceptați de la plata contribuției, iar pe de altă parte, reclamanta a

încheiat contractul cu CASAOPSNAJ, angajându-se la plata acesteia.

1.

Recursul în anulare este fondat.

2.1. Într-adevăr, conform art. 99

alin. (1) din Legea nr. 92/1991 „magistrații... beneficiază, în mod gratuit de

asistență medicală ...”, textul nu prevede obligația acestora de plata

contribuției la asigurările de sănătate.

Acest act normativ constituie legea

organică (generală) a autorității judecătorești.

Ulterior, prin art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările

sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza

principiului solidarității ...”. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd,

limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata

contribuției de 7% în care  nu sunt incluși magistrații.

2.2. În materia asigurărilor sociale

de sănătate legea specială este legea nr. 145/1997 care are ca obiect

reglementarea asigurărilor de sănătate, dispozițiile Legii nr. 92/1992

constituind legea generală, având ca obiect organizarea judecătorească, și

statutul magistraților.

Pe de altă parte, legea specială,

care, de principiu, prevalează celei generale, este ulterioară acesteia din

urmă, generând, implicit, abrogarea dispozițiilor contrare.

Ca atare, în speță se aplică legea

specială care nu exceptează expres magistrații de la contribuția de 7%, astfel

că recursul în anulare este fondat urmând a fi casate ambele hotărâri și

acțiunea respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 1938 din 1 octombrie 2002 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 543 din 14

iunie 2002 a Tribunalului Maramureș și respinge ca nefondată acțiunea formulată

de reclamanta L.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2003.